Page 19 - 1906-01

4 LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1906.

multe direcţiuni, dintre cari mai ales două au deamnă. Arta bizantină nu-i scop, ci un mijloc
note distinctive, mal precizate şi caracteristice: educativ pentru edificare religioasă. Victor
una cea răsăriteană-bizantină şi alta cea apu- Hugo o apreciază astfel: „Arta bizantină este
sană. Ambele direcţiuni deopotrivă pretind atît de adîncă, de însemnată şi de admirabilă,
dela pictorii bisericeşti: o concepţie monumen­ încît e vrednică de atenţiunea... tuturor cuge­
tală, potrivită a stîrni cucernicia şi evlavia pri­ tătorilor..." Cadrele generale, în cari se înfă­
vitorilor, să nu facă nimic întîmplător, ci totul ţişază în biserici, reprezintă o deosebită serio-
să fie cu cumpăneală şi să exprime regularitate sitate, originalitate şi regularitate simetrică.
şi linişte impunătoare. încolo există deosebiri Biserica apusană reprezintă şi pe sfinţi în
esenţiale, fără ca — din aceste motive — biserica toată realitatea omenească, cu toate formele na­
apusană să eschidă întrebuinţarea stilului curat turale ale omului; ba adeseori pune un deo­
bizantin. Dimpotrivă, multe din cele mai gran­ sebit pond tocmai pe frumuseţa externă, deşi
dioase biserici ale apusului sînt şi ca architec- conciliul tridentin a hotărît in şedinţa 25-a dela
tură şi ca pictură în stil bizantin. 3 şi 4 Decembre 1563, ca din icoanele sfinte
Fiind noi Românii un popor, a cărui întreagă să se omită orice lascivitate, căci chipurile de-o
viaţă sufletească este atît de concrescută cu bi­ frumseţă seducătoare nu pot fi admise în bi­
serica şi cu instituţiunile ei, trebue barem în serică. Apusanul nu se leagă de un anumit ştii, ci
trăsuri generale să cunoaştem toţi caracteristicele le acceptează pe toate, fie cît de moderne.
principale ale picturii bizantine, spre a o ştii Din cele expuse mai sus reiese, că chiema-
deosebi de pictura străină, apusană. Numai rea pictorului bizantin este foarte grea. Mărimea
aşa vom şti aprecia şi pictura din catedrala dela sufletească a sfîntului n’o poate scoate la ivială
SibiiO. oricine. Pentru asta se cere artist probat. Cele­
Orientalul, plin de fantazie şi idealist, ad­ lalte însuşiri încă sînt greu de redat, nefiind
mite în biserică numai pictura, adecă o artă vorbă numai de-o copiare a naturii, luate ca
care corăspunde mai bine spiritualismului creştin, model. Deaceea pictorii bizantini nici n’au îndrăz­
pe cînd apusanul, mai real, admite şi sculptarea nit a se abate dela anumite modele vechi; ci
sfinţilor, dîndu-le astfel o înfăţişare de tot plastică. — ţinînd strîns la cele tradiţionale — au pro­
Pictura e o artă în sine mai puţin plastică, dus mai ales despre sfinţii mai de frunte nişte
dar bizantinii au cercat a o idealiza şi mai tipuri stabile, cari în cursul veacurilor au ră­
mult, reprezentînd şi glorificînd prin ea nu na­ mas neschimbate în ce priveşte concepţiunea
tura, ci idei creştine cu preferarea natureî, a şi numai modul de executare variază după forţa
înfăţişa în figurile ei nu materia trupului, ci artistică a pictorului. Aceste tipuri trebue să le
sufletul şi însuşirile lui lăudabile, adecă mărirea cunoască şi pictorul de azi, şi în formă artistică
sufletească internă. De aceea natura cu părţile să le imiteze, mai ales că unele sînt un fel de
ei: mare, munţi, arbori, flori, primesc o stili- ilustraţii ale cîntărilor liturgice. Aşa de e. Maria
sare particulară. Cine nu cunoaşte acest parti­ cu trupul jumătate şi cu braţele ridicate în
cularism crede, că pictorul bizantin nu ştie zugrăvi laturi, cam în sus, şi înaintea ei cu copilul
natura. Pictura bizantină e lipsită de elemen­ Isus în aceeaşi poziţie, este un tip de icoană
tele, chemate a rotunzi şi materializa formele răsăriteană, concepută pe baza cîntariî: „De
desemnate cu prea multă carne şi sînge; de Tine se bucură, ceeace eşti plină de dar,
aceea îţi face o impresiune de inmortalitate şi toată făptura.La apuseni icoana e ne­
vecinicie. Persoanele — deşi aQ forme ome­ cunoscută. La Bizantini există cărţi de pres-
neşti — totuşi nu înfăţişază pe oameni în toată cripţiuni generale cu privire la concepţia fie­
realitatea lor şi cu deplină naturalitate, ci ele cărei icoane sfinte, cari trebue consultate şi
reprezintă oameni, „lepădaţi de toată grija cea din partea pictorului modern. Apusenii sînt mai
lumească" şi supuşi abstinenţei, oameni decenţi, liberali. Ei nu prescriu recepte speciale, ca şi
idealisaţi de creştinism; de-aceea sfinţii bizan­ îndreptariul răsăritean aflat pe muntele Athos.
tini sînt mai uscăţivi. Pictura întreagă exprimă Cu toate aceste şi apusenii se văd ade­
o linişte patriarhală, o simplitate evangelică şi seori siliţi a face restricţiuni absolutei libertăţi.