Page 21 - 1906-01

=7*

6 LUCEAFÂRUL. Nrul 1 1906

mult eliptică, sau în formă de raze. Noî zu­ tiască ceva din grandioasa pictură bizantină,
grăvim pe unii sfinţi bătrînî (loan Ev.), pe cînd din frumoasele tradiţii ale trecutului.
apusenii ÎI reprezintă ca bărbaţi tineri. îngerii
noştri sînt persoane mari, crescute, nu copil, IV. Pictura viitorului.
cum se obicinuiesc în bis. apusană de prin v. A susţinea deci şi pe mal departe direcţia
XVI. l-a introdus călugărul-pictor Fra-Bartolo- din timpul decadenţei, ar fi un lucru nesocotit;
meo. O mulţime de asemenea deosebiri există, a părăsi — de altă parte — întreagă temelia
din cari mai amintim numai, că pictura bizan­ vechilor şi frumoaselor tradiţiunî răsăritene şi
tină are vesminte bogate, brodate şi preserate a bate cîmpî străini, ar însemna a nu înţelege
cu pietri scumpe. rostul insîituţiunilor proprii. Călăuzit de aceste
III. Pictura bizantină din timpul decădinţei. vederi, am statorit cu privire la ulterioara des-
voltare a picturii răsăritene următoarea directivă:
Fiind foarte grea misiunea unul pictor bi­
„Să se susţie toate principiile fundamentale ale
zantin, se cere un talent de prima forţă, ca să
se susţină la înălţimea cuvenită. Din acest mo­ picturii şi artei orientale-, dar pictorul să ţină
cont de natura lucrurilor şi de cerinţele moderne
tiv, după căderea imperiului bizantin, în lipsa
ale artei; aşa că pictura întreagă să fie expre-
de artişti buni, a decăzut pictura bizantină în un
siunea artistică a gustului românesc şi a tim­
extrem aproape ridicul. Sfinţii acestui timp de
decădinţă, cu adevărat nu mal samăna a oameni, pului, in care s’a făcut; iar nu reproducţii!nea
cu atît mal puţin a persoane mai presus de înghieţată şi stereotipă a unui timp de mult trecut
şi a unor modele azi nepotrivite şi neînţelese,
fire, ci a nişte măşti cu expresie sarbădă, ne­
cari de multeori cuprind greşeli esenţiale contra
naturală, cu trupul ţapăn, absolut lipsit de pro-
legilor prospectivei, ale anatomiei corpurilor pic­
porţiunile reclamate de anatomie. Perspectivă,
tate...Criticul cărţii mele dela „Voinţa Na­
cunoştinţe artistice, viaţă, aer, nu mal găseşti
aproape de loc în aceste icoane. Această direc­ ţională“ din Bucureşti constată în Nrul dela
ţie s’a păstrat pînă în zilele noastre şi în 10 Novembre 1905, că numai urmînd acestui
multe biserici româneşti; ba a început a fi apli­ principiu, unic corect, se va putea produce pe
cată şi în multe biserici restaurate, sau chiar viitor ceva de valoare în pictura bisericească
nouă de tot. Alţi pictori au luat-o cu totul după românească. (Va urma.)
calapodul apusan, încît nici un moment deo­ Dr. E. Miron Cristea.
sebit nu afli în pictura lor, care să-ţi reamin-
1 Vezi: „Iconografia şi întocmirile din internul bisericei
răsăritene de Dr. Elie Miron Cristea. Sibiiu 1905.“
SOnET.
Visătoare, sub marama ce-î umbreşte faţa albă,
Stă Domniţa, rezemată de pridvorul din grădină.
Şi cum doarme Voevodul într’un jeţ, Ea ’ncet suspină
Pe cînd luna-I albăstreşte peruzelele din salbă.
Ea visează ochii negri al trimisului străin,
Ce-I atinge mina caldă în smerită îngenunchiare,
Din a genelor sfială toată inima-I tresare
Ca un vifor ce s’ascunde ’n pacea cerului senin.
Dar mîndria care ’nghiafă para sîngelui domnesc.
Ce de veacuri da vlăstare tronului moldovenesc
Frînge visul ei în clipa năzuinţei spre păcat,
Şi ’ntr’o lacrimă ’ngropîndu-şl fericirea ’ntrevăzută,
Pe cînd doarme Voevodul somn de griji neturburat,
Biruită de căinţă, Ea s’apleacă şi-I sărută.
Cincinat Pavelescu.