Page 23 - 1906-01
P. 23
8 LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1906.
SPRE SbflTinfl.
— Nuvelă —
De un sfert de ceas e în ceardac, cu scufiţa briturile. E muncit de gînduri, care-1 fac să nu
pe cap, cu ochielariî pe aripile nasului. O adiere mai vază înaintea ochilor nici pe cei mai răi
dulce de austru leagănă caimacul cafelei. Bă- duşmani din viaţă: ciorile, care-î ciugulesc cu
trînul par’ că a uitat-o acolo pe măsuţă. Cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă, şi
mîna întinsă — căci e presbit — citeşte de muştele cari i se plimbă pe cap cu o duioşie
departe, plin de interes, în Curierul de atnbe de vechi prietene. E îngrijat. Se vede bine. Şi
sexe un articol alui Eliade. Dar nici cititul nu-î cum să nu fie ? Cum să nu se închine cu
merge. S’a sculat cam mahmur; somnul de evlavie acum, cînd aude tocind de patru la bi
după prînz nu i-a priit. A beut o ţuică mai serica Amzei? Din toată capitala, domnii Tase
mult? A fost prea cald? Nici el nu ştie. Atîta nu mai simte decît pustiul ceriului, dincolo de
simte, că i se bate inima cam supărător: care stâpineşte puterea lui Dumnezeu, deş
par’ că tot trupul i-ar fi o cutie goală teptată prin glasul clopotului şi aţin
de lemn uscat, şi în ea tită spre inima lui rugă
un singur vîr- toare. Peste
colac urî- două zile,
cios neas- pe care
tîmpărat: le numă
inima. ră într’u-
Lasă car na pede
tea şi gete şi
deschide tot nu le
capacul mai pri
chiselei : cepe: „Vi
o chisea neri, Sîm
mare, ve bătă, Vi
che, un neri, Sîm
mic mo bătă una,
nument două ...
una,do...
verde al
auă; Vi
unei cior
neri, Sîm
chine de
bătă“, pe
razachie.
ste două
Acolo îşi zile, adi
ţine tutu ca Dumi
nul. Dom necă la 8
nul Tase fu dimineaţa, va
mează un fel de tutun trebui să săvîrşiască unul
O. Smigliclschi:
negru şi ieftin. De aceea, fundul chi Evangeiistul loan. din actele cele mai primejdioase din
selei e mohorît tot, ca iadul. Cu trei degete viaţă: să meargă cu trenul.
îşi scoate o porţie cam mare pentru o biată foiţă Pentru nimeni în lume n’ar fi făcut asta, să-şi
Dorobanţul, pe care o canoneşte multă vreme, lase căsuţa albă ca un zahăr şi răcoroasă ca o
pînă ce ajunge să-şi fabrice din ea o ţigară cît Sinaie, curtea cu găini, caisul încărcat şi garoa
toate zilele. fele ueudate şi să plece aşa, — unde? Tocmai
Ca nici odată, soarbe din cafea mai a lene, la Slatina, el, care pe vremuri cît a fost profe
trage din tutun mai greoi, strică mai des chi sor de limba greacă, n’a ştiut altă cale decît