Page 6 - 1906-01

Nrul 1 1906. LUCEĂFARUL 13

date, cu lacrămi, aruncînd căutături de milă spre mare spre cei doi vecini, îi şopteşte în taină:
dreapta. S’au păcălit, Froso. Eî zic că merg la Tîr-
Apoi, domnu Tase se aplecă spre nevastă, govişte. Bieţii oameni! ...
şi, cu pumnul închis, arătind uşor cu degetul cel I. A. Basarabescu.

Câtră cei chiemati.
Voi sinteţi fraţi de-o limbă şi de-o lege,
Dar hulă numai vă rosteşte gura;
Ce Domnul porunci ca să se lege,
Lăsaţi acuma să deslege ura.
Orbiţi, voi nu vedeţi făptura hîdă
A vechiului duşman ce stă la pindă,
Cum a pornit cu hohote să ridă,
Că-i inlezniţl dorita lui izbîndă.

Ci nu spre hulă grea vă dete darul
Cel dătător de viaţă şi lumină,
Cind el vă puse să păziţi altarul
La care un popor intreg se ’ncliină.

Colo ’n bisericuţa depărtată
Aşteaptă credincioşii in tăcere .. .
De-o rază li-i privirea însetată
Şi inima de-o caldă mingăiere .. .
Şi cum se stinge zvonul de ciniare,
E linişte... şi ’n pragul uşeî sfinte
Cel aşteptat de toţi acum răsare. . .
Cerească rouă-i picură ’n cuvinte. . .

O, nu-i lăsaţi zadarnic să aştepte
Vestirea zilei drepte de răsplată,
Privirea lor o faceţi să se ’ndrepte
Spre zarea de lumină ce s’arată I

Se va ’ndlţa atunci din nou altarul
Pe cîmp întins supt bolta de lumină,
în juru-i mii şi mii v'aşteaptă harul
Şi într’un gind în faţa lui se ’n chină. Cupola catedralei: Decoraţia ferestrelor.
I. Borcia.