Page 7 - 1906-01

14 LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1906.
în noflPTEH nnuLUi-noa.

Petrecerea aceea de Anul-Nou era o adevărată trache Dăscălescu, un vrednic slujitor al Dom­
serbare a păcii. nului, cu barba lui mare albă, cu ochi şireţi
O bucată bună de vreme cuconu Costăchel plini de voe-bună şi împăcare. Venise şi cu­
Mîndru şi soţia dumisale Nastasiica stătuseră coana Liza — Garofiţa, cum îl ziceau toţi —
reci faţă de nişte prietini vechi şi oameni foarte cu larma glasului el, cu viaţa-î limpede ca un
cum-se-cade, faţă de cuconu Niculal Văleanu vînt de primăvară. Deşi numai de treized-şi-
şi de cucoana Profira. Pricina era dragostea cincl de ani, părea tînără, cu obrajii rumeni şi
„tinereţii" şi „ambiţia" cucoanei Nastasiica. Dra­ cu ochii plini de rîs. Adusese cu dînsa şi pe
gostea tinereţii se aprinsese sfioasă întîl, pri­ Neamţul el, un Leah bun ca un copil, docto­
mejdioasă pe urmă, şi învăluise într’o căldură rul orăşelului, care o luase de nevastă din
bolnavă pe Florica „fata tatei cea sprînccnată", dragoste şi care şi acuma muria, nu mal putea,
fata lui cuconu Costăchel, şi pe domnul Gheor- i se topiau ochii, privind-o într’una şi mîngîin-
ghiţă, „un fel de cărbune potolit", mîndria boe- du-şl barba mare bălană.
rulul Văleanu. Toţi vorbiau aţîţaţî acuma, cătră sfîrşitul me­
„îşi trage licenţa la vară, zicea cuconu Niculal, sei. Neamţul îşi flutura barba şi bătea cu pumnu
ridicînd din sprîncene, şi pe urmă nu mal am în masă; cucoanele ţipau ascuţit, cu ochii umezi;
nici o grijă! Halal băiat!" boeriî închinau cu gălăjie păhare pline ; tinerii
Aţoasa de cucoană Nastasiica, insă, nu prea înfierbîntaţi tresăriau necontenit ridicînd capetele
se uita la asta pe semne, şi dintru’ntîî nici nu şi mînile; cucoana Liza rîdea într’una sorbind
voise să ştie, bătuse din picior la fată şi-o ame­ numai cîte-o picătură din păhărel. Numai popa
ninţase cu degetul, răcnind cit putuse dumneaei Dumitrache privia cu linişte pe toţi şi se gîndia
de tare. Dar deodată se muiase: fata se îm­ la ale lui; şi par’că ţinîndu-I tovărăşie, tristeţa
pietrise, strînsese buzele, începea a pierde pofta familiei, duduca Anica, sora mal mare a cu­
de mîncare, şi cucoana Nastasiica plecă capul. coanei Nastasiica, tăcea cu faţa ofilită în cercul
Pe de altă parte cucoana Profira, deşi avea o de păr alb, ca într’o cunună de zăpadă sub
gură-sabie, care nu mal tăcea, repede se în­ care stăteau îngheţate focurile tinereţii el sterpe.
duioşase la o privire galeşă a „învăţatului mantei", Urătorii conteniseră; la ferestre tremura numai
şi iată că furtuna fusese înăbuşită înainte de-a vîntul ernil; cele din urmă clipe ale anului
izbucni. vechi se scurgeau domol. Jorjică, băeţelul numai
Cît despre boerl, el nu se mal numărau la de nouă ani al lui cucon Costăchel Mîndru, cu
socoteală. Cuconu Neculal era un om de lume, glas ascuţit, porni a zice Concertul în luncă,
prea vesel şi prea de treabă, care nu se inte­ înălţat deasupra tuturor pe-un scaun, dînd stîn-
resa de copilării, iar cuconu Costăchel Mîndru, gaciu din mînl. Cînd sfîrşi, începu a rîde, şi
chiar dacă se înroşa de mînie şi i se bulbucau cu toţii porniră a bate din palme, pe cînd du­
ochii ca la broască, se potolia îndată, şi în duca Anica îl primia în braţe, cu ochii în la­
toată viaţa Iul nu purtase o adevărată duşmănie crimi.
de vorbe tari, ascuţite, pătrunzătoare, decît re­ Cuconu Costăchel zise încîntat:
ligiei, preoţilor şi „lui Dumnezeu care nu există, „îţi place, domnule? Ce băiat! o comoară!
cucoane, — ce-ntl umblaţi mie cu fleacuri!" — Da! zise cu convingere boerul Văleanu.
Acum se împăcaseră (la dreptul vorbind, Are mare talent!“
nici o duşmănie nu fusese), se împăcaseră şi Iar tinerii, spionaţi de mame, se priviau cu
petreceau Anul-Nou bătrîneşte, colo, cu plăcinte ochi calzi, cu obrajii înflăcăraţi.
după curcan fript şi cu un vin, care acuma nu „Brava! brava! strigă cucoana Liza. Unde
se mal găseşte! — Căci trebue să se ştie odată te uiţi, domnule Gheorghiţă? unde mi te uiţi,
pentru totdeauna, că nu mal este acuma ce era domnişoară Florico ?“
în vremea veche! Neamţul, doctorul Jolian, întinse o mînă lungă,
Venise la asemenea petrecere şi popa Dumi- lungă, şi umplu păhărele: