Page 12 - 1906-02
P. 12

36                         LUCEAFĂRUL                    Nrul 2, 1906.
































                                      O. Smigelschi: Archangelil.
           oaspe.  O  aşa  îndestulire,  atîta  sănătate  şi  viaţă   via  apoi  ţintă  la  popa.  O  doină  curată,  supţire,
            nu  ţi-a  mal  fost  dat  să  vezi.  Dac’aî  fost  des-   tremurată,  umplea  odaia  par'că  nu  cu  glas,  ci
            nădăjduit  mai  înainte  cînd  mergeai  pe  drum,  —   cu  un  parfum  îmbătător.  Să  jori  că  ’n  tot  lun­
           cînd  pleci  din  casa  popii,  simţi  că  ai  cîştigat   gul  Tîrnavelor  şi  cîtu-î  ţara  Secaşuluî  nu  gă­
           o  putere  uriaşă  de  muncă  şi  de  luptă.  Şi  popa   seşti o ţărancă sau o fată care să cînte aşa.
           arăta  că  ’ntr’adevăr  are  cu  ce  omeni  oaspeţii.   Stai  aşa  şi  asculţi  şi  dela  o  vreme  te  cu­
           Copilele  umblau  sprintene,  de  să  nu  fi  adus   prinde  o  teamă:  de  judeci  oare  cu  mintea  sănă­
           nici  un  puiu  fript,  nici  un  rînd  de  plă­  toasă,  ori  de  e  un  vis  tot  ce  te  încunjoară  în
           cinte,  te-aî  fi  săturat  văzîndu-le  mersul.  Popa   casa  asta.  E  drept  că  şi  ţărani  ca  ’n  satul  acesta
           să  nu  fi  adus  nici  o  cană  de  vin  vechiu  din   nu  găseşti,  să  umbli  poşte  de-arîndul,  aşa  lu-
            pivniţă,  te-ar  fi  îmbătat  numai  cu  muzica  gla­  geri  de  oameni.  Şi  au  un  cer  senin  ca  cicoarea,
           sului plăcut.                      şi  au  păduri  înalte  de  brad,  şi  un  aer  de-ţi
             Aspră  fire  popa,  vedeai  din  cum  trînteşte  pă-   aduna sîngele în obraji.
            harul  de  masă  de  cîteori  îl  golia.  Fetele  zim-   Dacă  apuci  să  scapi  pînă  nu  se  întunecă  şi
           biau  şi  te  ucideau  numai  c'o  privire  aruncată   să-ţi  vezi  de  drum,  te  depărtezi  cu  o  imagine
           pe  furiş.  „Suflete,  cîntă-ne  ceva,  s’audă  şi  dum­  curată  de  vis,  care  te  urmăreşte  zile  întregi.
           nealui  o  privighetoare  din  pădurile  noastre!"   Dacă  însă  ai  apucat  să  rămîi  pînă  se  aprinde
            Popa  zicea  astfel  cătră  preuteasa.  Şi  spunea   lampa,  se  schimbă  totul.  Vinul  vine  mereu,  popa
           cuvintele  aşa  de  liniştit,  fără  nici  un  semn  de   bea  vîrtos,  dar  nu  se  îmbată  niciodată.  Numai
           fală,  caşi  cînd  altul  în  locul  lui  ar  fi  zis:   ochii  îi  scînteiază,  glasii-î  e  mai  puternic,  şi  din
            „Femee,  dă-mî  un  chibrit!“  Preuteasa  sorbia  şi   cînd  în  cînd  i  se  încreţeşte  fruntea.  „Bea,  frate,
           ea  din  păhărel,  aşa  cum  sorb  femeile,  şi  pri-  ce sfîntu, aşa român eşti? Bea că-mi crapă
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17