Page 13 - 1906-02
P. 13

Nrul 2, 1933.                LUCEAFĂRUL                         37

      buţile  în  pivniţă  şi  n’are  cine  bea.  Zvîntă-1,   spune  încet:  „Las’,  dragă,  vezi  copilele  iar  se
      frate,  să  nu  rămîe  un  picur."  Şi  el  prinde  cu   supără!"  Popa  nu  mai  zice  nimic,  fetele  se  ri­
      ainîndouă  minile  cana  de  vin  şi  umple  iar  pa­  dică  şi  trec  în  odaia  vecină.  Asta  o  durea  pe
      harele.  „Aşa!  lumea  asta  se  duce,  iac’aşa  se   preuteasa!  Vie  oaspeţi  cît  de  mulţi,  aducă  popa
      tre^e  cum  înghiţi  un  păhat  de  vin.  Şi  să  aî  cel   pe  cine  vrea  în  casă,  dar  să-l  lase  să  plece
      puţin  cîteodată  pe  cineva,  cu  care  să  beî.  Fe­  pînă  nu  se  înoptează.  Că  dacă  s’a  ’noptat  odată,
      meile,  ele  nu  ştiu!“  Goleşte  iar  păliarul  şi-l   popa  n’ar  mai  lăsa  vr’un  oaspe  să  plece  pentru
      izbeşte  puternic  de  masă.  Ochii-î  caută  pe  cineva   lumea  asta.  Şi-apoî  s’apucă  să-i  spună  lucruri
      prin  casă  şi  nu  găsesc  nimic.  Fetele,  ştiind  ce   pe  cari  nu  le  înţelege  străinul,  şi  cine  ştie  ce
      are  să  urmeze,  se  retrag  încet,  sfioase  pe  di­  gîndurî îşi va face despre ei.
      vanul  din  fund.  Preuteasa,  văzînd  şi  ea  ce  vine   Popa  un  răstimp  mare  nu  zice  nimic.  Se
      acum,  se  apropie  mai  tare  cu  scaunul  de  popa.   gindeşte  la  ceva  foarte  depărtat,  căci  priveşte
      E!  sc  uită  ţintă  la  străin:  „înţelegi  tu,  frate,  ce   prin  pereţii  odăii  ca  şi  cind  ar  fi  de  sticlă.
      va  să  zică  aceea:  Să  munceşti  o  viaţă  şi  să   Apoi  se  scoală  deodată  în  picioare  :  „Să  fi  avut
      n’aî  pe  nime  de  cine  să  legi  o  nădejde?  Asta   pe  cineva  odată,  frate,  şi-apoî  să  nu-l  mai  ai!
      o  poţi  înţelege,  asta  nu-i  greu  de  înţeles!  Dar   Şi  tu  să  fii  cel  ce-î  porunceşti,  şi  totuşi  să  nu-î
      să  fi  avut  pe  acel  cineva,  să-l  ai  şi  acum,  şi   poţi  porunci!  Să  vezi  cum  ţi  se  zdrobeşte  o
      totuşi  să  n’ai  nici  o  nădejde!  Asta  s’o  pricepi   nădejde  tare,  şi  să  stai  cu  minile  în  sîn.  Ba
      tu!  Că  femeia-î  femee,  şi-atît!  Crezi  că  nu-mi   cînd  te  întîlneşti  cu  cel  ce-a  fost  al  tău,  să  fie
      iubesc  fetele?  O,  tu  nu  ştii,  frate,  tu  nu  ştii  ni­  destul  să-ţi  zică  o  vorbă,  ca  tu  să  nu-i  mai
      mic!"  —  Preuteasa  se  apropie  mai  tare  şi-î  poţi zice nimic. Asta s’o înţelegi tu, şi-apoî să-mi
































                                O. Smigelschi: Stâpiniile
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18