Page 20 - 1906-02

44 LUCEAFĂRUL Nrul 2, 1906.

ar fi ghicit în vecî de unde să fie. Cînd i se Dunărea, — dela venirea cu Traian pînă la trecerea
opriră însă ochii pe pecetea poştii, Dan se Carol, — a avut o însemnătate cu mult mai mare, decît
albi ca peretele. Ascunse grabnic ilustrata în să poată fi mulţumită cu un tratament aşa de ingrat.
Cîţiva soli, lipsiţi de caracter dramatic, — restul coruri
buzunar şi intră în clasă. A rămas în scaun
drăguţe, însă fără grandeţa şi puterea celui mai mare
fără să se mişte trei ceasuri, şi fără să cuteze fluviu din Europa centrală. — Ăsta-î poate Cimişul?
să se uite la cineva. Acasă numai o scoase cu Restul programului a fost binişor întocmit. Două piese
teamă din buzunar, şi citi de vr’o zece ori, de Porumbescu, „Imnul nostru 1 ' şi „Dormi uşor". Ne-a
pînă o înţelese. Şi era o slovă ca tipărită!.. reîmprospătat regretele după componistul plin de sim­
ţire, — dispărut la începutul carierei.
„Dle Dan, dacă ai vrea aş urma bucuroasă o
Corui marinarilor de Bazin şi „Vinul, fetele şi vier­
corespondenţă cu Dta. Mi-aî trimite veşti de sul" de Caudella aii fost executate cu preciziunea tra­
pe-acolo, eu veşti de pe la noi. Spune-mi vrei ? diţională a corului.
Ella.“ Lui Dan i se păru că s’a făcut de-odată pri­ „Doina" de Paulian, punctul din urmă, din causa in-
măvară. O lumină mare îi umplu sufletul şi nu suficenţel orchestrei, — care mai bine lipsia cu totul, --
a stricat mult din impresiile bune cîştigate în decursul
ştia de ce. Vedea lumea întreagă altcum. Nu-î
concertului.
mai părea nepotrivit ca el să stee de vorbă cu Două puncte din program au fost cîntate de dlG. Oprişa,
Ella, dimpotrivă i se părea că altcum nici nu elev la conservator. S’a distins printr’un bas profund,
ar putea să fie, decît să se apropie tot mai mlădios, cu timbru simpatic atît în Aria Iui Sylva din
mult de lumina aceea. îi scrise dar că s’a bu­ „Ernani", cît şi în Aria lui Sarastro din „Fluerul fer­
mecat".
curat din inimă de scrisoare şi că va cores­
Acompaniamentul tuturor pieselor a fost susţinut de
ponda totdeauna cu cea mai mare plăcere. Dar Dna Maria V. Branisce, cu o măestrie, exactitate şi ele­
cînd să o adreseze, rămase zăpăcit. Unde să ganţă artistică. Dorim tuturor cari au conlucrat la con­
i-o trimită? Ella uitase să-î dee adresa. A doua cert să ajungă la acelaş nivel.
zi, într’o scrisoare închisă, fata îi spunea să nu Pînă ’n zori dans şi voe bună.
Lia-Lia.
se supere, că a fost aşa de încurcată, încît a uitat
să-i dee adresa. GRUPĂRI LITERARE. în România se desfăşură un
I. Agîrbiceanu. crîncen război literar de-o deosebită importanţă
(Va urma.) în mişcarea noastră culturală. Lupta se dă între
tabăra plâieşilor dela revista „Sămănătorul" şi între
insurgenţii unor idei străine, grupaţi în jurul mai
CRONICĂ multor reviste efemere. E o încăerare între româ­
nismul de baştină şi între străinismul ce vrea să-şi
Coperta numărului prim şi a acestuia, precum şi altele
dureze altar pe pămîntul ţării româneşti.
ce vor urma — alcătuite dinfrumoase motive româneşti din Se ştie că „Sămănătorul" propovădueşte şi apără
România — sînt lucrate la societatea „Albina" din Bucu­ naţionalismul în artă caşi în oricare altă manifestare
a sufletului românesc. Acest crez în literatura noastră
reşti, care sub conducerea doamneiELISA A. MARGHI­
nu e nou, el străbate ca un fir roşu cursul vea­
LOMAN îşi desvoaltă activitatea binefăcătoare. Aducem cului trecut, începînd mai ales dela activitatea lui
mulfâmirile noastre mult stimatei doamne pentru spri­ M. Cogălniceanu, C. Negruzzi, A. Russo şi V.
jinul de care a învrednicit străduinţele noastre şi consi­ Alexandri. Toate operele de samă ale literaturii
noastre intră în albia acestui curent sănătos şi singu­
derăm de un îndemn de muncă dovada acestui distins rul firesc. — Obîrşia mişcării actuale e de a se căuta
sentiment de jertfă. * în poezia primăvăratică a lui Coşbuc. Vigoarea şi
seninătatea acesteia au înăduşit oftările şi suspi-
Concertul reuniunii de cintări şi muzică clin Lugoş. nurile ce mohorîseră înainte cu un deceniu atmos­
Dirigent I. Vidu. 7. 20 lan. 1906. fera literară; generaţia tînără se însufleţeşte din
A face recenziunea unul concert, care putea reuşi şi nou pentru dragostea de viaţă şi de luptă, în inimi
mai bine, e greu şi neplăcut. Mai ales la noi critica răsare din nou iubirea pentru comorile poporului
obiectivă nu e prea suferită. Sînt mulţi din vremile şi comorile trecutului. O ceată de tineri s’adună
„Vorbiţi, scrieţi româneşte pentru Dzefi"! Generaţia nouă şi înfiinţează revista „Floarea-Albastră". In această
mai cere şi atributul „bine“ pe lîngă vechia esclamaţie! revistă romantică se ivesc pentru primaoară zorile
La toată întîmplarea, dl Vidu este unul dintre compo- mişcării literare care astăzi stăpîneşte ’n lung şi ’n
niştii români mai apropiat de sufletul poporului. Am re­ lat pămîntul românesc. Floarea ideală a cîntăreţilor
însufleţiţi, nesprijinită şi dusă pe cărări greşite de-o
gretat, că în concertul din urmă, în contra obiceiului minte războinică şi incîlcită, se ofileşte însă după o
de pînă acum, a luat numai una dintre compoziţiile sale scurtă viaţă. Acelaş grup de tineri după doi ani,
în program, „Dunărea", — şi aceasta e una dintre cele în 1901, înfiinţează o nouă revistă „Curierul Literar",
mai puţin reuşite, la care colaborează însuş maestrul Coşbuc. Pro-