Page 21 - 1906-02

Nrul 2, 1906. LUCEAFĂRUL 45
gramul acestei reviste e un estras din l n t o d u c - complexitatea ei omenească şi supraomenească,
ţ i a D a c i e i L i t e r„a r e dela 1840 a lui M. Co- îndrumarea sănătoasă a început să se îeverse in
gălniceanu, în care ni..se spune: vuete înfricoşate pe toată cîmpia românească. D-sa
„...Ţelul nostru este realizarea dorinţei ca Ro­ are meritul de-a fi deteiminat şi popularizat cu­
mânii să aibăo limbă şioliteratură comună pentru toţi. rentul românesc în literatura de astăzi, susţinut de
Dorul imitaţiei s’a făcut la noi o manie primej­ o pleiadă întreagă de scriitori de samă. îndată
dioasă, pentrucă omoară în noi duhul naţional. după intrarea d-sale Ia „Sămănătorul" preciseazâ
Aceasta manie este mai ales covirşitoare în litera­ criteriile culturii naţionale:
tură ... Noi vom prigoni cît vom putea aceasta „Cînd ur.d popor îşi dă seamă că viaţa ce se
manie ucigătoare a gustului original, însuşirea cea bate în milioane de inimi, ce luminează în mili­
mai preţioasă a unei literaturi. Istoria noastră are oane de minţi, nu se asamănâ cu viaţa altor nea­
destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sînt muri şi că e vrednică să fie păstrată pentru de­
destul de mari, obiceiurile noastre sînt destul de săvârşirea şi armonia lumii, că ca cere forme par­
pitoreşti şi poetice pentrucă să găsim şi la noi ticulare pentru a fi statornicită, recunoscută şi
sugeturî de scris, fără să avem pentru aceasta admirată, cînd după multe cercetări răbdătoare şi
trebuinţă să ne împrumutăm dela alte naţiî“. puternice avînluii, aceste forme sc află, şi cînd
Un program nu se poate mai cuminte care şi individualitatea, neapărată, a fiecărui scriitor sau
astăzi e pe deplin actual. „Curierul Literar“ prin artist se desface din acest fond adînc şi larg al
acest program reia conştient tradiţia literară dela rasei sale, conştient de însuşirile ei — atunci trâeşte
1840 şi incopcie mişcarea naţională din lite­ c u l t u r a n a ţ i o n a lă.“
ratura prezentului cu cea inaugurată de înaintaşii Credincios acestui adevăr, „Sămănătorul" şi-a îm­
noştri vrednici. Sufletul acestor două reviste, ză­ plinit conştienţios şi bărbăteşte apostolatul. Astăzi
mislite din cel mai curat idealism, au fost pînă mai nu există minte dreaptă care să nu se închine
ieri fraţii de cruce dl Şt. O. losif şi llarie Chendi, ideilor bune propovăduite de această revistă,
cari astăzi—neglijînd povaţabătrînului Cogălniceanu nu se află inimă românească care să nu se
din acelaş program: „moralul să fie pentru noi bucure de triumful naţionalismului nu numai în
pururea o tablă de legi şi scandalul o uriciune is- artă, ci în toate manifestaţiunile vieţ'î noastie. Orice
gonită" - trăiesc învrăjbiţi unul cu altul. cap luminat înţelege că aici nu e vorba de-o pă­
Roade „Curierul Literar" n’a adus, din cauza rere individuală, precum nu poate fi vorba nici de
vieţii lui scurte. Au apărut numai cinci numere. în un sentiment şovinist îngust şi agresiv, ci de-un
ultimul număr ni se spune că se contopeşte cu noua adevăr universal, cu care ne întîlnim in viaţa tu­
revistă ce va apărea sub direcţia celor mai luminaţi turor popoarelor civilisate.
poeţi ai noştri, A. Vlahuţa şi G. Coşbuc. — In 2 De­ „Sămănătorul" cu toate ideile lui sănătoase şi
cembre 1901 apare primul număr din „Sămănătorul", mîntuitoare ce le predică necontenit, in timpul din
vestind: urmă şi-a sporit binişor duşmanii. Cauza e ura
„Ne strîngem cu credinţă şi cu dragoste în ju­ personală împotriva d-lui N. lorga. O armă puter­
rul aceluiaş stindard, stindard de pace şi de înse­ nică a acestuia cu ajutorul căreia străbate, sfărî-
ninare şi de înfrăţire intelectuală, de apostolică mînd orice obstacole, e polemica, care, după d-sa,
, muncă pentru desmorţirea inimilor cari tînjesc, însamnă luptă şi care „n'are nimic a face cu po­
pentru chemarea atîtor puteri risipite la o îndru­ lemica intereselor personale jignite sau a vanită­
mare mai sănătoasă, la sfînta^ grijă a întăririi şi-a ţilor atinse, cu aceea care se războieşte din invidie,
înălţării neamului acestuia". din josnic simţ de răzbunare sau chiar din ma­
Această chemare de înfrăţire ideală a adunat în nia vrednică de milă de a face râu". Mulţi însă
jurul revistei lamura scriitorilor. Grupul tinerilor nu cred acestei mărturisiri ideale a d-lui lorga;
dela „Curierul L.“ s’afi întilnit în coloanele „Să- mulţi se poticnesc numai de slăbiciunile trecătoare
mănătorului" cu sfetnicii literaturii noastre şi îm­ ale d-sale, iminente ori cărei făpturi omeneşti. Pe
preună au dat publicului una dintre cele mai bune unii îi vedem indignaţi că astăzi literatura se îndrumă
reviste româneşti. Apostolica muncă a durat un an, cu cnuta, pe alţii îngrijaţi că polemicile d-sale, prin
răspîndind roade îmbelşugate, cari n’ati putut trezi caracterul lor violent, sălbătăcesc moravurile, iar pe
însă îndeajuns luarea aminte a lumii. Cu stindar­ alţiîîîauzim tînguindu-se de despotismul „Săniănăto-
dul de pace şi de înseninare nu s’ati putut des- ruluî", care altora nu recunoaşte decît dreptul de
morţi inimile celor mulţi. După un an, fruntaşii a primi fără discuţie scrisul lui. Nemulţumirile se
poeţi se retrag şi revista slăbită rămîne pe umerii prefac în ură, sub stăpînirea căreia unii cad în
celor doi fraţi buni, losif şi Chendi. Lupta era grea, greşala de a-şi renega activitatea din trecut îm­
iar puterile erau şi prea puţine şi prea slabe. preună cu părerile despre artă şi literatură.
Atunci s’au gîndit ei să cheme în fruntea revistei Cel dinţii nemulţumit retras dela „Sămănătorul"
un căpitan războinic, care sâ-î dee viaţă şi s’o e dl Ovid Densuşianu, care şi-a întemeiat revista
ocrotiască de orice năvăliri barbare. Căpitanul era sa proprie „Viaţa Nouă", cu un ascuţiş violent îm­
uşor de găsit, căci dl lorga tocmai atunci pornise potriva tendinţelor naţionale şi a ardelenilor în li­
în coloanele ziazuluî „Epoca" o înverşunată luptă teratură. Campania aceasta a d-sale e deadreptul
împotriva insanităţilor din ţară. caraghioasă şi vrednică de compătimire. E ştiut că
Venirea d-lui lorga la „Sămănătorul" a fost hotă- d-sa e născut în ţara Făgăraşului şi că tată! d-sale,
rîtoare pentru viaţa acestei reviste şi pentru trium­ Aron Densuşianu, era cel mai aprig apărător al
ful curentului inaugurat de dinsa. D-sa a dat re­ naţionalismului, cum era şi d-sa pînă mai ieri.
vistei aureola individualităţii sale puternice în toată învăţatul pogorîtor din viţă domnească e deci de