Page 10 - 1906-03
P. 10

t
            58                          LUCEAFĂRUL                   Nru! 3, 190G.

           neamului  nostru  se  cere  acel  lucru  rar  care  se   pentru  speţa  zoologică  inferioară  a  ţărănoilor
           chiaină  dizolvarea  personalităţii,  a  individului,   ar  dispărea  şi  cînd  aceştia  din  urmă  văzîndu-se
           în  acţiunea  şi  scopurile  unei  idei  comune  tu­  cinstiţi în măsura puterilor lor intelectuale active,
           turor  indivizilor  conlucrătorî  la  punerea  ei  în   rog  să  se  noteze  active:  nu  pasive,  ar  împărţi
           aplicare,  se  cere  sacrificarea  intereselor  şi  am­  bucuroşi  cu  urmaşii  boerilor  de  altă  dată,  mîn-
           biţiilor  personale  şi  subordonarea  lor  la  intere­  dria  neînfrîntă  a  „pietrelor  ce  rămîn  faţă  de
           sul  comun,  în  cazul  nostru  la  interesul  naţional   apa  ce  trece.“  Atunci  cînd  toţi  cei  ce-s  aici
           Se  cere  în  sfîrşit  şi  mai  pre  sus  de  toate  frăţia   s’ar  simţi  gata  să-şi  dea  averea  şi  viaţa  pentru
           între  lucrătorii  la  aceiaşi  operă,  ajutorul  reci­  ideia  naţională,  aşa  precum  de  fapt  ni  se  cere
           proc,  dragostea  adîncă  intre  dînşii,  pornită  din   în  împrejurările  grele  prin  care  trecem  :  Cînd  în
           acele  sentimente  pe  cari  nu  le  poţi  mai  de   Răsărit  Rusia  fiind  respinsă  din  China  se  va
           aproape  defini,  pe  cari  însă  le  înţelegi,  le  per­  întoarce,  tot  aşa  de  fatal  ca  destinul,  spre  ve­
           cepi,  în  tine  ca  şi  în  cel  de  acelaş  fel  cu  tine,   chea  ei  ţintă  de  cucerire,  Constantinopolul,  cînd
           sentimente  cari  ţi  se  deşteaptă  atunci  cînd  în   Bulgarii  se  întăresc  pentru  ca  la  un  moment
           locuri  şi  între  oameni  streini  vezi  o  faţă  şi  auzi   favorabil  să-şi  ia  înapoi  Dobrogea,  cînd  alte
           o  limbă  şi  vezi  un  fel  de  a  fi  ca  acelea  ale   neamuri  sînt  gata  de  toate  pentru  a  sfărîma  ele­
           neamului  din  care  faci  tu  parte.  Căci  dacă  lu­  mentul  naţional  românesc  dintre  Tisa  şi  Car-
           crurile  pe  cari  le  spun  eu  acum  se  par  la  prima   paţi  —  cînd  înlăuntru  streinii  vor  să  pună
           vedere  banale  şi  dela  sine  înţelese,  de  fapt  ele   mîna  pe  bogăţiile  naturale  ale  ţării  noastre,
           nu-s tocmai aşa de cunoscute.     cînd  Evreii  stau  la  pîndă  ca  să  facă  din  Mol­
            Azi  toţi  cei  ce  stăm  aici  avem  pretenţia  de   dova  o  Galiţie  sau  un  nenorocit  Maramurăş,
           a  serba  „Unirea  Principatelor."  în  realitate  însă   cînd  ţăranul  nostru  e  sărac  şi  neîngrijit  şi  in­
           nu  o  serbăm,  ci  ni  se  pare  numai  că  o  ser­  cult  şi  lăsat  pradă  exploatatorilor  de  tot  felul,
           băm.  Căci  nu  repetarea  cîtorva  laude  goale  la   cînd  meserieşii  sînt  muritori  de  foame,  iar  co-
           adresa  acelora  cari  de  mult  nu  mai  au  nevoe   merciul  şi  industria  în  mîna  streinilor,  cînd
           de  laudele  noastre  şi  nici  darea  de  exemplu  —   Ţara,  Regatul,  are  nevoe  de  conlucrarea  tuturor
           în  chip  platonic  —,  a  faptelor  lor,  se  chiaină   puterilor  de  care  dispune  pentru  a  nu  cădea
           a  serba  Unirea.  Cu  atîta  mai  puţin  formele  pur  frînt  sub  presiunea  teribilelor  forţe  care  lucrează
           externe,  sărbătoreşti  în  care  se  efectuiază  acea­  neîntrerupt  pe  socoteala  capitalului  de  energie
           stă  ceremonie.  Adevărata  serbare  ar  fi  aceea   ce  stă  la  dispoziţie  în  România  independentă,
           cînd,  de  fapt,  toţi  ce  se  află  acum  aici  s’ar  şi la a cărui scăpare rîvnesc toţi în toate părţile.
           simţi între ei fraţi, cînd dispreţul coconaşilor  (Va urma.)   Vasile Pîrvan.


                                       PASTEL.
           Sus pe culmea dealului,   In ual de rumeni fulgi,  Şi le poartă n boare caldă
            In apusul soarelui.    Ce se ’nşiră ’n dungi,  Pin’ departe să le peardă
           Tot mai albe-s căile,   Tot mai rece ’n zare,  Scînteierea feţilor,
           Tot mai negre uăile.    Pînă cad în mare.      In desimea ceţilor,
                                                         Ce astupă zările
           Culmea cum se ’ntunecă   Iar pe-al apelor cuprins   S’odihniască zorile.
            Pe pe ceruri lunecă, —   Poartă uîntul joc întins:
           Adumbrind pămîntul     Joacă unde ’n salturi creţe   Zările s’or limpezi,
            Cum îi poartă uîntul.   Pe le schimbă în fel de feţe   Zorile cînd s’or trezi.
            Nouri de aramă        Şi le joacă ’n boare dulce   Să aprindă faclele
           Punga de-şî destramă   Pîn’ departe să le ’ncurce,  S'ardă ’n pară apele.
                                                                          Fatma.
                                        —-iloii.—
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15