Page 17 - 1906-03

Nrul 3, 1906. LUCEAFĂRUL 65

decît: „Ah, mamă!“ şi căzu în braţele rude­ descărcat un trăznet aproape de el. Şi trăzne-
niilor. tul acela a fost rîsul batjocoritor al Ellei. — Şi
„Ce aî, dle Havasi ? A! năcaz cu inima? din descărcarea aceea s’a făcut deodată lumină
Nici nu ştiam că suferi de inimă. Apoî atunci, in jurul lui, în mintea lui. O, numai acum în­
vezi bine, petrecerile lungi nu pot să-ţi facă ţelege el întreaga noapte a înjosirii sale. Aude
bine. cum îi sună în urechi batjocurile vechi de la
— Da, cu inima. Dar imi trece, nu-i nimic, şcoală, şi-l dor acum, cum nu l-au durut nici
ştiu eu că-mî trece!“ Baroniţa se sperie de gla­ odată. Abia acum înţelege cuvintele baroniţii,
sul lui; nu l-a auzit nici cînd să vorbiască nespus de umilitoare: „Tot la noi mergi şi pe
aşa de adine, ca de pe altă lume. anul viitor ? Foarte bine faci. înveţi o limbă,
„Auzi, dragă, eu văd că suferi. Să dormi pe urma căreia poţi să trăieşti în viaţă." Adecă
in noaptea asta la noi. Trimitem după un limba lui e o zdranţă de lăpădat, numai poţi
doctor. trăi în lumea asta cu ea? Şi uite, cînd a pără­
— Nu, Doamnă, nu e de lipsă. Ştiu eu că-mi sit seminarul şi-a venit ca un smintit să nu
trece.“ lş! roti odată prin casă ochii măriţi moară Ella, baroniţa în loc să-i dee lăcaş aci
de durere, se sculă şi plecă. la ea şi toate.celea de lipsă, i-a cîştigat un
în odăiţa lui părea că i s’a mai uşurat du­ loc de scriitor. îi era ruşine s.ă-1 ţie la casă.
rerea şi putea judeca mai limpede. O, da, nespus Da ruşine, vezi că a făcut să-i zică şi pe alt
de limpede vedea, ceeace pînă acum n’a văzut. nume, să nu ştie nime din ce neam se trage.
Zguduiri de friguri îi cuprinse trupul tot, şi Adecă neamul lui e o batjocură a lumii ? Să nu
inima începu să-î bată deodată tare. îi veniră fie vrednic să stee în rînd cu alte neamuri ?
în minte clare icoanele din trecut. îşi vedea Vai Dane, cît de orb ai fost tu, numai acuma
într’o lumină mare copilăria lui. Luncile cu bagi de samă. Cît de nefericit eşti tu, Dane,
iarba mirositoare, cerul senin şi înalt, pădurile că, iată, ochii aceia ce te-au făcut să iei lumea
întunecate şi spre miazăzi munţii vineţi. Părea în cap, nu oglindează un suflet deosebit de cei
că nu le-a văzut în viaţa lui aşa de frumoase pe cari i-aî întîlnit în jurul ei, şi pecari nu aî putut
ca acum. Preuteasa şi popa părea că privesc să-i suferi nici cînd. Cum te-aî putut tu hotărî
în depărtări şi tot aşteaptă pe cineva să vie. să-ţi petreci viaţa între astfel de oameni?
O, da, popa Iancu e un sfînt! Cînd l-a dus la Dan se cutremură şi se umplu de groază:
şcoli. străine nu ştia popa Iancu ce are să locul ăsta de scriitor baroniţa i l-a cîştigat.
urmeze. Şi iată ce a urinat. Acolo a suferit cu Din el a trăit trei ani! Şi i se părea acum că
inima arsă de durere, cu dinţii încleştaţi toate viaţa lui de trei ani a fost o viaţă de părăsit,
batjocurile străinilor. Ochii îi ardeau şi nu cu­ slujba lui o slujbă murdară.
tezau să priviascâ la dascăl în faţă. Simţia că Vîntul care-l simţi la baroniţa în casă, se
n’ar fi bine să-l priviască. Aşa a dus-o el doi porni acum iară. Părea că vrea să-l răcoriască
ani şi n’a spus la nime nimic. Dar iată de cînd şi să spele de pe fruntea lui o pată grea.
s’a întîlnit cu Ella, el a început o altă viaţă, Şi părea că aduce de departe icoane dare, lu­
îi părea că toată lumea îl priveşte cu ochi buni, minoase. Ochii lui Dan se deschiseră mari să
şi nu mai auzia batjocurile ce i se făceau. Ella vadă bine: popa şi preuteasa îl aşteptau cu
era străină, dar simţia Dan că de-ar fi toţi braţele deschise, şi icoana aceea întunecată din
străinii aşa, ar fi cu toţii fraţi. Şi i se părea perete părea că se luminează. — Cum de n’a
uneori că sînt cu toţii fraţi. El n’a mai putut putut să înţeleagă el pînă acum că toţi străinii-s
să facă nici o deosebire între naţia Iui şi altă de aceeaş pănură ? Uite, acum par’ că citeşte
naţie. Fără să-i pese cîtuşi de puţin, se alipi în ochii înlăcrămaţî ai preutesei, în privirile
tare de femeea asta, şi era hotărît să trăiască aprinse ale popii, judecata aceasta!
străin, să trăiască în apropierea Ellei. Fără nici Dimineaţa Dan telegrafie acasă: Să trimită
o greutate a suferit să-i zică Havasi, cînd erau căruţa la gară. Apoî scrise baroniţeî cu litere
străini la casă. Ce-i un nume ? Dan a tot mers ce pătrunseră prin hîrtie. „Mă duc şi nu ne vom
aşa orbiş înainte, pînă ce în sara aceasta s’a întîlni mai mult. Drumurile vieţii noastre n’au