Page 21 - 1906-03

Nrul 3, 1996. LUCEAFĂRUL 69
vine domnişorul să mergem? Cîte odată îşi vor­ Furiş din căldăruşa popii
beşte în gînd aşa de duios, de ochii i se umplu Şi-a luat un fir de busuioc,
de lacrimi. Măi, Dane, mă, să pleci tu aşa pentru Şi vrăjeî lui îşi cer nădejde
totdeauna, fără să spui o vorbă legănată cuiva. A tiţea visuri de noroc. . .
Să nu se supere ? Par’ că aşa nu se vor su­
L-a pus sub cap, menindu-l tainic,
păra ! Ce inimă ai tu, Dane ?
Busuiocul sfint cînd s’a culcat: —
Din clopotniţă începu deodată să se împră­
Tu dorule, ia-fi grai şi du-te
ştie în văzduh, învălindu-se, valurile cîntecului
De-i spune mini că l-am visat. ..
de aramă. Umplură cuprinsul întreg,trecură peste
Brăila. Fatma.
deal, treziră şi pădurile vecine. Lui Dan i s’au
părut de tot ciudate valurile acelea de cîntec.
1 se părea că-s nişte vestitori ce aleargă
C R O N I C Ă .
grabnic în toate părţile, pornesc furtună spre
munţi, vin iar înapoi, ca biciuiţi de o putere GRUPĂRI LITERARE. (II) Dintre grupările litcrare-
nevăzută. Glasul acela dureros ii pătrunse în din România, de cari ne-am ocupat în nrul trecut, cea
mai importantă şi cea care trebue să ne intereseze pe noi
suflet.
„Cine a murit, Gheorghe ? mai mull e gruparea dela revista „Viaţa Literară."
Făctnd abstracţie dela motivele mărunte ce au contri­
— Ştie Dumnezeu, domnişorule. — Nu ştiii,
buit la zimislirea ei şi dela faptul dureros că o ştim
domnişorule, au fost mai mulţi pe ducă.“ Dan
susţinută de o întreprindere ovreiască cu un trecut şi
îmbrăţişă iar cu privirea satul şi hotarul întreg,
prezent ticălos -- singurele motive cari ne-au îndreptă­
de-asupra căruia plutia chemător, plin de du­
ţit să o înşirăm alături de „Viaţa Noauă" şi „Curentul
rere, glasul clopotului. Un oftat adînc, pre­
Noii" aceasta e gruparea cea mai serioasă, cea mai
lung, ca la oamenii ce mor, îi ţinu peptul
apropiată de noi sufleteşte şi cea mai înrudită cu să­
înălţat, apoi îşi aţinti ochii ageri, plini de
nătoasa direcţie naţională în literatură.
văpăi la Gheorghe, măsurîndu-l din creştet
pînă în tălpi. Vlăstarul de ficior se miră că de în fruntea revistei Viata Literară stau doi dintre scrii­
ce se uită asa la el ficiorul popii. Zise scurt: torii noştri de seamă, dintre cari unui e părintele sufle­
„Nu plecăm?" Dan, fără ca sluga să-şi dee tesc — alături de dl Vlahnţă — al mişcării dela Sămă-
samă, îl îmbrăţişă şi-l strinse cu putere la pept: nătorul, iar al doilea c unul dintre foştii slilpi ai acestei
„întoarce, Gheorghe, întoarce că mergem reviste. întreaga lor activitate e una dintre cele mai fru­
acasă /“ moase manifestări ale minţii româneşti.
1. Agirbiceanu. Despărţirea de fosta lor odraslă şi întemeierea unei
reviste noui, ne-a surprins, fiindcă ştiam bine că munca,
dorul lor de o nouă şi mai sănătoasă îndreptare „pe
De ursită . . .
căi normale a mişcării noastre literare" şi le puteau
vedea realizate, intorcindu-se din noii la altarul Sămă-
C’o zi ’naintc la bunica
nătorului. Iar dacă n’aii făcut-o, noua grupare trebue
Aii tăinuit ceva ’nsemnat.
Că prea ii străluciau nepoatei că-şi are motivele ei temeinice şi binecuvîntate, pe cari
cetitorul, dacă Ie caută pe paginile primelor nu­
Frumoşii ochi cină a plecat,
mere, le şi găseşte învăluite în dulml blindeţii şi-al păcii.
Şi mult au stat în prag, — pe semne Insistăm asupra acestor motive nu cu gîndul nesoco­
tit de a jîcni pe unii safi pe alţii, nici cu cel de a ne
Nu pofi să te desparţi uşor,
da aere că ştim mai mult decît ni se spune, ci numai
De-un suflet, căruia in viată
şi numai pentru a spune adevărul, desluşind publicul:
l-ai spovedit întîiut dor.. .
cum adeseori lucrurile mărunte stau la temelia celor
„Aşa să faci, că-l vezi aevea mari .Mai sîntem adînc convinşi că fruntaşii noştri, stimaţi şi
în noaptea de ajun în vis iubiţi de noi, au săvîrşit o greşală fundamentală atunci
De-o fi al tău"... Şi n’ar fi fată cînd şi-au dat mîna cu străinii. E vorba de călcarea
De n’ar cerca ce i s’a zis. unui principiu moral, care pentru noi cei de-acasă e o