Page 21 - 1906-03
P. 21
Nrul 3, 1996. LUCEAFĂRUL 69
vine domnişorul să mergem? Cîte odată îşi vor Furiş din căldăruşa popii
beşte în gînd aşa de duios, de ochii i se umplu Şi-a luat un fir de busuioc,
de lacrimi. Măi, Dane, mă, să pleci tu aşa pentru Şi vrăjeî lui îşi cer nădejde
totdeauna, fără să spui o vorbă legănată cuiva. A tiţea visuri de noroc. . .
Să nu se supere ? Par’ că aşa nu se vor su
L-a pus sub cap, menindu-l tainic,
păra ! Ce inimă ai tu, Dane ?
Busuiocul sfint cînd s’a culcat: —
Din clopotniţă începu deodată să se împră
Tu dorule, ia-fi grai şi du-te
ştie în văzduh, învălindu-se, valurile cîntecului
De-i spune mini că l-am visat. ..
de aramă. Umplură cuprinsul întreg,trecură peste
Brăila. Fatma.
deal, treziră şi pădurile vecine. Lui Dan i s’au
părut de tot ciudate valurile acelea de cîntec.
1 se părea că-s nişte vestitori ce aleargă
C R O N I C Ă .
grabnic în toate părţile, pornesc furtună spre
munţi, vin iar înapoi, ca biciuiţi de o putere GRUPĂRI LITERARE. (II) Dintre grupările litcrare-
nevăzută. Glasul acela dureros ii pătrunse în din România, de cari ne-am ocupat în nrul trecut, cea
mai importantă şi cea care trebue să ne intereseze pe noi
suflet.
„Cine a murit, Gheorghe ? mai mull e gruparea dela revista „Viaţa Literară."
Făctnd abstracţie dela motivele mărunte ce au contri
— Ştie Dumnezeu, domnişorule. — Nu ştiii,
buit la zimislirea ei şi dela faptul dureros că o ştim
domnişorule, au fost mai mulţi pe ducă.“ Dan
susţinută de o întreprindere ovreiască cu un trecut şi
îmbrăţişă iar cu privirea satul şi hotarul întreg,
prezent ticălos -- singurele motive cari ne-au îndreptă
de-asupra căruia plutia chemător, plin de du
ţit să o înşirăm alături de „Viaţa Noauă" şi „Curentul
rere, glasul clopotului. Un oftat adînc, pre
Noii" aceasta e gruparea cea mai serioasă, cea mai
lung, ca la oamenii ce mor, îi ţinu peptul
apropiată de noi sufleteşte şi cea mai înrudită cu să
înălţat, apoi îşi aţinti ochii ageri, plini de
nătoasa direcţie naţională în literatură.
văpăi la Gheorghe, măsurîndu-l din creştet
pînă în tălpi. Vlăstarul de ficior se miră că de în fruntea revistei Viata Literară stau doi dintre scrii
ce se uită asa la el ficiorul popii. Zise scurt: torii noştri de seamă, dintre cari unui e părintele sufle
„Nu plecăm?" Dan, fără ca sluga să-şi dee tesc — alături de dl Vlahnţă — al mişcării dela Sămă-
samă, îl îmbrăţişă şi-l strinse cu putere la pept: nătorul, iar al doilea c unul dintre foştii slilpi ai acestei
„întoarce, Gheorghe, întoarce că mergem reviste. întreaga lor activitate e una dintre cele mai fru
acasă /“ moase manifestări ale minţii româneşti.
1. Agirbiceanu. Despărţirea de fosta lor odraslă şi întemeierea unei
reviste noui, ne-a surprins, fiindcă ştiam bine că munca,
dorul lor de o nouă şi mai sănătoasă îndreptare „pe
De ursită . . .
căi normale a mişcării noastre literare" şi le puteau
vedea realizate, intorcindu-se din noii la altarul Sămă-
C’o zi ’naintc la bunica
nătorului. Iar dacă n’aii făcut-o, noua grupare trebue
Aii tăinuit ceva ’nsemnat.
Că prea ii străluciau nepoatei că-şi are motivele ei temeinice şi binecuvîntate, pe cari
cetitorul, dacă Ie caută pe paginile primelor nu
Frumoşii ochi cină a plecat,
mere, le şi găseşte învăluite în dulml blindeţii şi-al păcii.
Şi mult au stat în prag, — pe semne Insistăm asupra acestor motive nu cu gîndul nesoco
tit de a jîcni pe unii safi pe alţii, nici cu cel de a ne
Nu pofi să te desparţi uşor,
da aere că ştim mai mult decît ni se spune, ci numai
De-un suflet, căruia in viată
şi numai pentru a spune adevărul, desluşind publicul:
l-ai spovedit întîiut dor.. .
cum adeseori lucrurile mărunte stau la temelia celor
„Aşa să faci, că-l vezi aevea mari .Mai sîntem adînc convinşi că fruntaşii noştri, stimaţi şi
în noaptea de ajun în vis iubiţi de noi, au săvîrşit o greşală fundamentală atunci
De-o fi al tău"... Şi n’ar fi fată cînd şi-au dat mîna cu străinii. E vorba de călcarea
De n’ar cerca ce i s’a zis. unui principiu moral, care pentru noi cei de-acasă e o