Page 21 - 1906-03
P. 21

Nrul 3, 1996.               LUCEAFĂRUL                          69
      vine  domnişorul  să  mergem?  Cîte  odată  îşi  vor­  Furiş din căldăruşa popii
      beşte  în  gînd  aşa  de  duios,  de  ochii  i  se  umplu   Şi-a luat un fir de busuioc,
      de lacrimi. Măi, Dane, mă, să pleci tu aşa pentru   Şi vrăjeî lui îşi cer nădejde
      totdeauna,  fără  să  spui  o  vorbă  legănată  cuiva.   A tiţea visuri de noroc. . .
      Să  nu  se  supere  ?  Par’  că  aşa  nu  se  vor  su­
                                                L-a pus sub cap, menindu-l tainic,
      păra ! Ce inimă ai tu, Dane ?
                                                 Busuiocul sfint cînd s’a culcat: —
        Din  clopotniţă  începu  deodată  să  se  împră­
                                                 Tu dorule, ia-fi grai şi du-te
      ştie  în  văzduh,  învălindu-se,  valurile  cîntecului
                                                De-i spune mini că l-am visat. ..
      de  aramă.  Umplură  cuprinsul  întreg,trecură  peste
                                               Brăila.               Fatma.
      deal,  treziră  şi  pădurile  vecine.  Lui  Dan  i  s’au
      părut de tot ciudate valurile acelea de cîntec.
        1  se  părea  că-s  nişte  vestitori  ce  aleargă
                                                    C  R  O  N  I C  Ă  .
      grabnic  în  toate  părţile,  pornesc  furtună  spre
      munţi,  vin  iar  înapoi,  ca  biciuiţi  de  o  putere   GRUPĂRI  LITERARE.  (II)  Dintre  grupările  litcrare-
      nevăzută.  Glasul  acela  dureros  ii  pătrunse  în   din  România,  de  cari  ne-am  ocupat  în  nrul  trecut,  cea
                                         mai importantă şi cea care trebue să ne intereseze pe noi
      suflet.
        „Cine a murit, Gheorghe ?        mai mull e gruparea dela revista „Viaţa Literară."
                                          Făctnd abstracţie dela motivele mărunte ce au contri­
        —  Ştie  Dumnezeu,  domnişorule.  —  Nu  ştiii,
                                         buit  la  zimislirea  ei  şi  dela  faptul  dureros  că  o  ştim
      domnişorule,  au  fost  mai  mulţi  pe  ducă.“  Dan
                                         susţinută  de  o  întreprindere  ovreiască  cu  un  trecut  şi
      îmbrăţişă  iar  cu  privirea  satul  şi  hotarul  întreg,
                                         prezent  ticălos  --  singurele  motive  cari  ne-au  îndreptă­
      de-asupra  căruia  plutia  chemător,  plin  de  du­
                                         ţit  să  o  înşirăm  alături  de  „Viaţa  Noauă"  şi  „Curentul
      rere,  glasul  clopotului.  Un  oftat  adînc,  pre­
                                         Noii"  aceasta  e  gruparea  cea  mai  serioasă,  cea  mai
      lung,  ca  la  oamenii  ce  mor,  îi  ţinu  peptul
                                         apropiată  de  noi  sufleteşte  şi  cea  mai  înrudită  cu  să­
      înălţat,  apoi  îşi  aţinti  ochii  ageri,  plini  de
                                         nătoasa direcţie naţională în literatură.
      văpăi  la  Gheorghe,  măsurîndu-l  din  creştet
      pînă  în  tălpi.  Vlăstarul  de  ficior  se  miră  că  de   în fruntea revistei Viata Literară stau doi dintre scrii­
      ce  se  uită  asa  la  el  ficiorul  popii.  Zise  scurt:   torii  noştri  de  seamă,  dintre  cari unui  e  părintele sufle­
      „Nu  plecăm?"  Dan,  fără  ca  sluga  să-şi  dee   tesc  —  alături  de  dl  Vlahnţă  —  al  mişcării  dela  Sămă-
      samă,  îl  îmbrăţişă  şi-l  strinse  cu  putere  la  pept:   nătorul, iar al doilea c unul dintre foştii slilpi ai acestei
        „întoarce,  Gheorghe,  întoarce  că  mergem   reviste. întreaga lor activitate e una dintre cele mai fru­
      acasă /“                           moase manifestări ale minţii româneşti.
                             1. Agirbiceanu.  Despărţirea  de  fosta  lor  odraslă  şi  întemeierea  unei
                                         reviste noui, ne-a surprins, fiindcă ştiam bine că munca,
                                         dorul  lor  de  o  nouă  şi  mai  sănătoasă  îndreptare  „pe
                   De ursită . . .
                                         căi  normale  a  mişcării  noastre  literare"  şi  le  puteau
                                         vedea  realizate,  intorcindu-se  din  noii  la  altarul  Sămă-
              C’o zi ’naintc la bunica
                                         nătorului.  Iar  dacă  n’aii  făcut-o,  noua  grupare  trebue
              Aii tăinuit ceva ’nsemnat.
              Că prea ii străluciau nepoatei   că-şi  are  motivele  ei  temeinice  şi  binecuvîntate,  pe  cari
                                         cetitorul,  dacă  Ie  caută  pe  paginile  primelor  nu­
              Frumoşii ochi cină a plecat,
                                         mere, le şi găseşte învăluite în dulml blindeţii şi-al păcii.
              Şi mult au stat în prag, — pe semne   Insistăm  asupra  acestor  motive  nu  cu  gîndul  nesoco­
                                         tit  de  a  jîcni  pe  unii  safi  pe  alţii,  nici  cu  cel  de  a  ne
              Nu pofi să te desparţi uşor,
                                         da  aere  că  ştim  mai  mult  decît  ni  se  spune,  ci  numai
              De-un suflet, căruia in viată
                                         şi  numai  pentru  a  spune  adevărul,  desluşind  publicul:
              l-ai spovedit întîiut dor.. .
                                         cum  adeseori  lucrurile  mărunte  stau  la  temelia  celor
              „Aşa să faci, că-l vezi aevea   mari .Mai sîntem adînc convinşi că fruntaşii noştri, stimaţi şi
              în noaptea de ajun în vis   iubiţi  de  noi,  au  săvîrşit  o  greşală  fundamentală  atunci
              De-o fi al tău"... Şi n’ar fi fată   cînd  şi-au  dat  mîna  cu  străinii.  E  vorba  de  călcarea
              De n’ar cerca ce i s’a zis.  unui  principiu  moral,  care  pentru  noi  cei  de-acasă  e  o
   16   17   18   19   20   21   22   23   24