Page 22 - 1906-03

Nrul 3, 1906. LUCEAFĂRUL 70

tablă de legî, şi de aceea ori unde şi din orice motive închipue cineva că sînt vre-o tabără de oameni fioroşi
ar trece ai noştri peste dînsul, nu-i putem aproba. şi răi; e un singur om: dl N. lorga! Aici e de a se
Auzind, că ardelenii noştri din România se înfrăţesc căuta unul dintre factorii cardinali cari au determinat
cu Iadul pentru a porni o nouă revistă, toţi aşteptam cu gruparea dela Vi a (a Literară.
nerăbdare primul număr, în care nădăjduiam că ni se Nouă ne-ar fi plăcut, şi tuturora care se uită spre
va spune limpede şi răspicat ce i-au îndemnat să se Bucureşti ca la un soare cultural, să-I vedem pe cei
grupeze aparte, ce idei de ordin mai înalt i-afl deter­ aleşi ai neamului nostru adunaţi, umăr la umăr, susţi-
minat să-şi dee în teascul Adevărului rodul sufletului nînd, desăvîrşind şi răspîndind Crezul sfînt al Sămănă­
lor românesc ?! torului, iar noi de aici să propovăduim, să tălmăcim
Cuvîntul înainte, semnat de cei doi directori, nu ne-a necontenit printre ai noştri scrisul bun al apostolilor
risipit însă nedumerirea, fiindcă ne spune numai lucruri din Regat.
vagi: că revista se deschide fără a formula programe şi Aceasta era dorinţa noastră ideală!
fără ghidul de a determina curente, că în coloanele re­ lată de ce ne doare, cînd îi vedem pe fruntaşi divi­
vistei se pot răsfăţa toate talentele — o promisiune zaţi, cînd îi ştim împrăştiaţi din pricina unor senti­
cam largă 1 — că în aprecierile critice o iscălitură mente mărunte şi trecătoare şi cînd, mine ori poimîne,
nu obligă pe ceialaltă — aidoma ca la „Curentul nou!" , îi vom vedea păşind bărbăteşte, pe faţă, unii împotriva
că tinde a deveni o oglindă a întregel mişcări literare, altora.
E evident că învrăjbirea lor, de va urma, — şi ne-ar
după cum ne-arată titlul ei.
plăcea dacă aluziile reciproce de pînă acuma ar rămî-
Adevăratele motive cari au dat fiinţă Vieţii Literare
ni se tăinuesc. Alte vederi decît ale Sămănătorului în nea proroci mincinoşi — o să fie în paguba ideii ce-o
profesează şi unii şi alţii: Viaţa sănătoasă artistică şi
materie literară nu pot fi ; nevoia de o grupare literară
literară.
ardeleană aparte, asemenea nu se poate admite ; faptele
sau munca pozitivă din coloanele revistei tot aşa, fiind­ După aceste constatări, asupra cărora nu ne-ar face
nici o bucurie să mai revenim, vom trece la cavalerii
că scriitorii sînt cei dela Sămănătorut — cu escepţiur.i prea
ideilor străine, pentru ca să sfîrşim cu o întinsă dare
disparente — cari n’au putut găsi vre-o constrîngere saiî
vre-o restrîngere a talentului lor la această revistă, în- de seamă despre revistele cari apără naţionalizmul in
trucît activitatea lor artistică a fost în totdeauna bine artă.— Octavian C. Tăslăuanu.
apreciată de directorul ei.
Notiţă artistică. O parte dintre ilustraţiile acestui
Cari sint atunci motivele acele temeinice şi binecu­
număr sînt reproduceri după lucrările originale ale Dlui
vântate ? Voinescu. A nu se semui cu dl I. Voinescu, care-şi zicea
Pe unele ni le spune articolul „Luptele Literare" din odinioară dela Docuzeştf, astăzi Voinescu Ciad, şi
n-rul 3 al Vieţii Literare. Ele sint îndestulitoare. mîine mai ştie Dumnezeu cum, — şi care se dă, pînă
„Ne trebuia o atmosferă mai curată, o şcoală — dacă la un punct, drept pastelist. D. Voinescu Eugeniu nu
mai este tînăr, ba chiar e bătrîn. A fost în tinereţe con­
voiţi — în care talentul munca şi străduinţa spredesă-
sul la Odessa ori la Atena. Nu de mult a ocupat ono­
vîrşire sînt mai preţuite iar abuzurile săvîrşite „în nu­
rabilul post de prefect al unui mic district moldovean,
mele poporului" şi în acela al „ideilor înaintate" sînt Fîlciu mi se pare. Nu pot spune ce legătură ar putea
înlăturate; ne trebuia o şcoală în care însăşi persoana exista între administraţie şi artă, nici intru cît una re­
scriitorului e mai cruţată şi libertatea desvoltării lui clamă pe alta, ştiu însă cu siguranţă, că relaţiunile
diplomatice de pe timpuri, precum şi multele cunoştinţe
individuale mai sigură.
politice mai dincoace, au prins foarte bine: graţie lor,
Şcoala aceasta serioasă nu ne-o pot da „războitoriî" astăzi, tablourile se vind. Am putea spune că Dl Voi­
— cari în general nu pot să creeze sau să schimbe cu­ nescu din marine şi-a făcut o specialitate, indemînarea
cu care sînt ezecutate, oarecare acurateţă, le fac gentile,
rente, ci să şi le însuşiască cel mult pe ale altora —
agreabile, mai mult decît suportabile. Credem că despre
ne-o promit însă doi din cei cari prin munca lor pozi­
domnia-sa, dacă cumva posteritatea nu va fi prea
tivă au stat totdeauna în fruntea vieţii culturale şi a că­ exigentă, are să se ţie seama ca de un diletant de talent,
ror nume şi trecut sînt în acelaş timp un întreg pro­ care a numărat foarte mulţi apreciatori în epoca sa, şi
care a făcut pictură tot aşa cum odinioară a făcut
gram de acţiune în viitor."
diplomaţie şi mai tîrzifi administraţie, — fără marc
Acei războitori, cari îşi însuşesc curentele create de
pasiune, cu multă chibzuială însă.
alţii, cari se îndeletnicesc cu „trîmbiţarea" lor, cari se
laudă mereă că „am reuşit să creez un curent", să nu-şî Zugravu.