Page 3 - 1906-03

/sjjjjgr ^ sx, ■
-

LUCEIF^ROL

REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE D0UĂ 0 R1 PE LUNĂ
©----------------- SUB DIRECŢIA (t=^— ---------------- ©
Plor: RLEXflNPRU CIURA, OCTAVIflN GOGA, OCTRUIflN C. TASLAUANU.

ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.

Pe demult...
Tot mai rar s’aud în noapte clopotele dela strungă,
Patru Inşi la popa’n casă ţin azi sfat de vreme lungă.
Intr’un sfeşnic ard pe masă două luminări de ceară,
Plin de grije peană nouă moaie popa ’n călimară :

„Patru juzi din patru sate, dela Murăş mai la vale,
Cu supunere se ’nchină astăzi înălţimii tale,
Luminate împărate! — Scriem carte cu 'ntristare,
Ne-au luat păşunea domnii, fără lege şi 'ntrebare...
Semne-aveam şi ’n miezuine le-au fost pus de mult bătrînii
De pe citul în ţara asta numai noi eram stăpînii. . .
Nu mai sînt acum pe cîmpuri, toate le-a sfărmat duşmanul
Şi pe Ionuţ al Floarii ni l-au prăpădit sărmanul
Ne mor vitele ’n ogradă şi ni-e jale nouă foarte
Şi ’nălţate împărate, noi n'am vrea să facem moarte!
Dar ne vrem moşia noastră, vrem şi pentru mort dreptate]
Ale înălţimii tale slugi supuse şi plecate
Am trimis această carte şi precum ca să se ştie
Scris-am eu popa Istrate în ziua de Sfînt-Ilie.
Iar noi patru juzi cu toţii nu ştim slova şi scrisoarea,
Punem degetul pe cruce şi ’ntârim şi noi p Unsoare a. “

La fereastră-s zori de ziuă şi pătrund încet în casă,
Juzii treji de gînduri grele, stau cu coatele pe masă.
O nădejde luminează feţele nemîngăiete
A ’ntărit scrisoarea popa; la tot colţul o pecete.
Moş Istrate se ridică, şi cu mîna tremurată
Pune cartea în năframă, de trei ori împăturată...