Page 5 - 1906-03
P. 5
Nrul 3, 1906. LUCEAFĂRUL 53
terese josnice de persoană ori de clasă se reînce veac în veac asupra neamului nostru. De mult nu
pură între fraţi. Sfîşiate zăceau fără putere ţările mai aveau boerî Românii Ardealului. încă de
româneşti la picioarele celui dinţii duşman hră de vreme boeriî lor îi trădaseră şi trecuseră la
păreţ mai puternic. Şi erau destui duşmani! Vi străini. La noi duşmanul nu stăpînia imediat:
teazul vitejilor, Ion Vodă-cel-cumplit, fu la urma de-ar fi stăpînit ca Ungurul, peste Carpaţi,
urmelor rupt în bucăţi pentrucă vruse să-şi ri poate ar fi trecut şi ai noştri deplin la dînsul;
dice ţara atunci cind ea însăşi, prin partea ei aşa precum boerii moldoveni din veacurile dina
mai înţelegătoare, boeriî, nu voia să se ridice. intea celui al XVIII-lea treceau la Poloni şi se
Un boer il trădă şi lanţurile robiei apăsară iară făceau poloni. Dar Turcul era departe şi era
din greu pe ţară; iar dincolo, în Ţara-Româ- păgîn: era mai greu să-şi calce şi credinţa. Pentru
nească, regele biruinţelor, Mihaî Viteazul, nu asta însă nu fu mai bine la noi decît în Ardeal.
mult după peirea Moldoveanului, plătia tot cu Căci în ţările noastre venise un alt duşman,
capul, ucis tot de străin, visul pe care caşi drept credincios acela şi stăpînind imediat. Pe
celalalt socotise că-i cu putinţă a-1 aduce la cinginea grecească cuprinse tot mereu boerimea
îndeplinire fără unirea tuturor fraţilor de acelaş noastră şi înstreinarea nu lipsi nici de astădată.
neam. Ion Vodă se sprijinise numai pe ţărani; Tot mai tare se adinei prăpastia dintre boerime
Mihaî Vodă numai pe boerî. şi ţărănime, iar la mijloc, ca o apă mare, care
Şi unul şi altul uitase de pilda cumplită roade şi rupe aceea prăpastie şi deoparte şi de
ce li se dădea prin îndurările Domnului Mare alta, în locul bunilor negustori ardeleni, cu care
şi Sfînt al Românilor, al tuturor Românilor în aşa de frăţeşte se împăcau Românii noştri înainte
acele clipe, Ştefan-cel-Mare, celce, cînd avuse vreme, — năvăliră, ahtiate de cîştig uşor, cele
ţara cu el, biruise la Podul-înalt, iar cînd avuse două neamuri streine, care erau să alcătuiască
numai pe boerî şi „hînsarî“, fusese biruit la clasa noastră de mijloc, orăşenimea industrială
Războeni... şi comercială: Grecii şi Evreii.
Iar blăstămul desuniriitot mai greu apăsă din Iar acei, pe cari se sprijinia toată clădirea
E. Voinescu : Crist pe mare.