Page 7 - 1906-03

Nrtil 3, lf)06. LUCEAFÂRUL 55
Dar, durere, — nobilele avînturi de la mij­ inteligentă creatură omenească de pe suprafaţa
locul veacului trecut se potoliră repede, repede, globului, dar nu că e şi cea mai leneşă, ne
şi încurînd par’ că părînd-i rău de decăderea luăm aere cît mai trufaşe,' surîsurî cît mal muş­
de-o clipă, de avantajele nobiliare pierdute în- cătoare ori, la ocazie, cît mai protectoare, şi
tr’un moment de entuziasm, clasa noastră boe- din înălţimile noastre olimpiane, privim cu
rească se ... reculese. Ce-i dreptul rangurile milă ori şi dispreţ la zbuciumările gîngăniilor
nobiliare erau — cel puţin în ţară — pentru cari se chinuesc la picioarele noastre. Preţioasa
1
totdeauna desfiinţate, dar rămîneau mijloacele e- noastră persoană şi personalitate trecînd înainte
conotnice şi în afară din ţară chiar şi cele vechi de orî-ce, bine înţeles, sîntem foarte atenţi ca
politico-sociale, pentru a se face distingibilî de nu cumva în relaţiile noastre sociale demni­
vulg. în curînd vechia morgă aristocratică îşi tatea noastră să fie cu vre-un fir de păr ştir­
făcu iar apariţia nu numai în relaţiile sociale, bită prin recunoaşterea unei alte personalităţi
dar şi în dezlegarea diferitelor probleme de in­ mai puternice decît noi, prin ascultarea de un
teres general-naţional. Deosebirea dintre boerî altul mai priceput, prin supunerea la regulele
şi ţărani reapăru. Limba franceză fu reţinută aşa de neplăcute, la regulele de fier ale disci­
tot ca un mijloc de separare între „patricieni" plinei. Ce Dumnezeu! de ce-î libertate ?
şi „plebei" şi străvechiul blăstăm apasă pînă pentruca eu, viitor luceafăr al cerului politic
în momentul de faţă cu toată teribila-i greutate ori literar român, să mă subordonez, să ascult
asupra viitorului neamului nostru. de cutare ori cutare altul care n’are mai
iar în această vreme duşmanii dinlăuntru, mult decît mine de cît doară ceva inteligenţă,
Grecii şi Evreii lucrează. Grabnic, febril, căci ceva sîrguinţă şi ceva talent şi ca urmare şi
clipa de azi va trece, şi, cine ştie? poate Ro­ ceva cultură in plus ?! Mai ales dacă eu îmi
mânii prind iar minte şi nu se mai mînîncă simt în vine şi un sînge mai nobil, dacă sînt
între ei ca nişte cîoi. E bine deci să fure cît urmaş al cutăruî nume glorios din istoria nea­
mai repede şi cît mai mult acum cît mai e mului meu. Şi astfel, discipoli, fervenţi ai lui
chip. Căci noi, oameni foarte conştienţi de Nietzsche, în politică, în ştiinţă, în literatn ră, în
demnitatea noastră personală, n’avem vreme artă, pretutindeni în sfîrşit, Românii noştri plim-
acum să ne ocupăm cu astfel de nimicuri bîndu-şi în ţară caşi în străinătate nasuri am­
precum e cancerul evreesc care distruge ţara biţioase de oameni deplin conştienţi de valoarea
Moldovei, sau grozava amorţire a industriei şi demnitatea lor personală, trag unii la dreapta,
naţionale. Noi sîntem acum ocupaţi cu probleme alţii la stînga, conduşi numai de ambiţiile lor
mult mai „înalte" şi care ne privesc mult mai particulare şi momentane, — iar în această prea
de-aproape: ce ruşine de pildă, să nu ştim plăcută anarhie duşmanii sapă, încet dar sigur,
care e cel mai nou roman !a modă sau cel temeliile vieţii noastre naţionale independente.
mai vestit pictor neoimpresionist, sau care sînt Şi, din cînd în cînd, la o ocazie cum e de
ultimele planuri ale Japoniei întru cît priveşte pildă cea de azi, cîte-un orator setos de succes
cuceririle sale ostasiatice. Şi mai sîntem ocu­ şi aplauze ieftine, umflîndu-se în pene, trîn-
paţi a cunoaşte în cele mai mici amănunte re- teşte fraze mari, răsunătoare şi grele, arătînd
gulele bon-ton-ului, a şti să spunem sub forme că am înaintat ceva grozav dela 59 încoace, că
paradoxale nimicuri interesante, a fi, în sfirşit, cultura a pătruns pînă în cele mai adînci clase
cît se poate mai bine dresaţi pentru dificila ale poporului nostru, că armata care ne-a cîşti-
carieră a omului de societate. în recreaţiile ce gat independenţa prin insăşi acest fapt e şi azi
ni le lasă aceste nobile ocupaţiunî, ori dacă ! Acest „tip" de „nobili" e de altfel destul de răspîn-
sîntem mai combativişi şi mai ambiţioşi, şi mal mult dit pe suprafaţa globului, lată ce zice de pildă Matilde
Serao în ultimul ei roman Dopo il perdono (Nuova An­
decît în aceste recreaţii, ne ocupăm şi de tologia din Roma, voi. CXXI (an. 41), p. 15): „.. .il
politică. Bine înţeles, nu politică de idei. Astea-s tipo comune, — del gentiluomo elegante, che assume la
posa della correttezza sin dalP infanzia, e che si am-
mofturi. Politică practică de aderenţi şi pro- manta di disdegno voluto per le cose e per le persone,
seliţî personali, politică de arivism. ancfie sovra tutto per quelle cose che non intende c per
te persone che non comprende“, gîndindu-se bine înţeles
Ferm convinşi apoi că Românul e cea mai intîi şi întîî la Italia eî.