Page 16 - 1906-04

88 LUCEAFĂRUL Nru! 4, 1906.
Căci intelectualii ne-boerî, dar trecînd ca boeri să lucrăm la prefacerea opiniei publice române,
pentru situaţia lor materială, nu pot fi cuprinşi care în prezent nu e decît o caricatură a opi­
aici. niei publice din diferitele ţări luminate din apus.
Rămîne deci clasa intelectualilor. Aici avem în adevăr, din cele ce spuneam mai înainte s’a
de făcut o sumă de rubrici. Căci mai întîî de putut vedea că dacă oamenii cu cultură mo­
toate din punct de vedere social, tot aici sînt dernă sînt foarte puţini, dacă semidocţii sînt
cuprinşi de onorata opinie publică, şi semi­ majoritatea cea imensă, fatal, direcţia în viaţa
docţii şi, dacă mi se îngădue să fabric un cu- publică românească, fie ea politică, literară,
vînt special, „sferto-docţii“, învăţaţii Tîrguşoa- ştiinţifică sau artistică, va fi rău ori insufi­
relor şi mahalelor, — neamul cel întins al conţo- cient condusă şi înţeleasă. De cînd e lumea, cei
piştilor de toate varietăţile, gazetarii de pro­ mulţi şi cei tari au plecat sub ei şi la placul
vincie şi pe alocurea şi unii din capitală, per­ lor pe cei mai puţini şi mai slabi. Căci şi ne­
soane a căror cultură academică se urcă cel norocirea deci e şi mai întinsă prin urmă­
mult la trei clase de liceu. După aceştia vin rile ei, de fapt oamenii noştri adevărat culţi,
diferiţii funcţionari publici, cuprinzînd aici şi nu-s numai puţini dar sînt şi slabi sufleteşte, ş
cultul şi instrucţiunea, cu cultură secundară de de ce, voi arăta numai decît. Fiind slabi n’au
5—8 — ani, şi în sfîrşit vin persoanele cu cul­ îndrăsneală de a înfrunta opinia publică şi cad
tură academică: licenţiaţii şi doctorii facultăţi­ sub tirănia ei. Aşa se explică acele fenomene
lor. Aceasta ca împărţire oficială. De fapt inte­ ciudate, bolnave ori scîrboase cari-şi fac apari­
lectualii sînt numai aceia, cari se ocupă în chip ţia în diferitele domenii ale vieţii noastre pu­
activ cu progresul culturii române în diferitele blice, fără a-şi primi sancţiunea morală cuvenită
ei manifestări: oamenii de ştiinţă şi de litere monstruozităţii lor distrugătoare. Căci opinia
şi artiştii. Tot aici apoi sînt de socotit şi oa­ naostră publică e amorală: ea însăşi e monstru­
menii politici, (nu politicianiî) cari întrucît sîn oasă, căci în loc de a fi alcătuită din floarea
t
conducători conştienţi de greaua lor misiune, inteligenţii româneşti, e formată din jumătăţile de
sînt în majoritatea cazurilor oameni cu o întinsă oameni, cari au luat viaţa nu pentru idealurile
cultură generală, dacă nu chiar şi specială, pre­ la îndeplinirea cărora trebue s-o întrebuinţezi, ci
cum nu rar e cazul. pentru ei înşişi: opinia noastră publică „tră-
Adevăraţii intelectuali, aşa precum am arătat eşte ca să mînînce".
că e a se înţelege acest nume, sînt însă foarte Şi iarăş, din nenorocire, lucrul nu e decît
puţini la noi. Foarte puţini faţă de enorma, foarte logic. Căci aşa zişii fii ai poporului, por­
zdrobitoarea majoritate a semidocţilor, a oame­ niţi cu multe visuri de-acasă, le pierd treptat-
nilor cu diplome academice dar fără cultură treptat pe toate în drum. Lupta grea ce trebue
modernă, maioritate care conduce azi de fapt s’o dea pentru a-şi obţine un loc mai bun în
desiinele ţării, împreună cu aristocraţia de care societate şi din care să poată lucra mai cu fo­
pomeniam mai înainte. Acei deci cari să înţe­ los la binele obştesc, le istoveşte toate puterile,
leagă necesitatea cohesiunii, a simpatii reciproce le sfarmă toate idealurile. Bieţi „desrădăcinaţi“
şi a conlucrării tuturor claselor sociale ale nea­ (cf. romanul lui Barres „Les deracines ) din pă-
u
mului, aceia sînt puţini. tnîntul ce le dăduse viaţa, se ofilesc înainte de
Şi unirea puterilor neamului în lupta pentru vreme şi, sau devin răi ca şi cei din jurul lor,
existenţa naţională neatîrnată, numai de aceşti sau se prăpădesc. Unii dintre ei n’au însă tă­
puţini e înţeleasă în toată însemnătatea ei epo­ ria de caracter de a duce lupta prin mijloace
cală. Dela noi cei ce stăm acum aici, porniţi cinstite pînă la capăt. Ei se molipsesc încă din
din patrie pentru a ne creşte cît mai mult cul­ cursul ei: şi oamenii curaţi la suflet şi cu ide­
tura noastră personală şi-apoi prin noi cultura aluri de mărire naţională, de ridicare a clasei
ţării, atîrnă dacă cei puţini de cari pomeniam sociale din care au plecat, devin materialiştii
vor deveni mulţi, ori vor rămînea, spre neferi­ brutali în stare să-şi trădeze pentru un pumn
cirea neamului, tot puţini. de aur ţara şi neamul.
Căci şi dela noi atîrnă măcar cît de cît, ca Cei rari, cari au pînă în sfîrşit tăria de a re­