Page 17 - 1906-04
P. 17
Nrul 4, 1906/ LUCEAFĂRUL 89
zista miasmelor şi şi după asta încă destulă la îndeplinire prin adoptarea de toţi membrii
energie ca să porniască opera de purificare, conştienţi de acţiunea lor a unui ideal comun,
aceia sînt cei aleşi. Dar cîte insulte, cîte sufe idealul naţional, şi cîştigarea pentru acest ideal
rinţe în schimb, pentru jertfirea lor desintere- şi a claselor aşazicînd inconştiente, pasive, prin
sată. Că doară tot „opiniei publice" se adre dragostea arătată lor şi prin conlucrarea la îm
sează şi vorba şi faptele lor. Şi dacă din gloată bunătăţirea soarteî lor pe baza acestui ideal.
se trezeşte unul la vorba sfîntă a reînvierii, zece Aşadar, muncă sinceră, desinteresată şi cins
în schimb iau pietrele injuriei, calomniei şi mi- tită a fiecăruia în parte în ramura sa de acti
şeliei, pentru a lapida pe îndrăzneţul ce-a gă vitate ; subordonarea interesului personal inte
sit cu cale să-î treziască din binefăcătorul somn reselor generale naţionale; purificarea opiniei
al ignoranţei, lenei şi ainoraliţii, chiemîndu-î publice prin boycotarea manifestărilor de viaţă
la muncă, la munca grea şi fără preget a ridi publică amorală ori imorală; extirparea prin
cării neamului nostru românesc de pretutindeni. cele mai drastice mijloace a favoritismului şi po
Dar acum, întorcîndu-mă de unde plecasem, liticianismului, iarăşi, din toate domeniile vieţii
de ne întrebăm, care e rezultanta finală a sis noastre publice, încurajarea şi susţinerea din
temului de forţe naţionale ca putere unitară ar toate puterile şi cu toată inima a oamenilor mai
monică, organică, lucrînd deplin conştient de bine înzestraţi de fire de cît noi şi cari luptă
sprijinul din urmă şi de ţelul dinainte, cu du pentru cauza cea bună şi dreaptă; alungarea
rere vedem, că această rezultantă finală e de o străinismului de pretutindeni şi cu toată energia,
foarte slabă intenzitate. Plusuri şi minusuri ce şi înarmarea economică şi culturală împotriva
se anulează reciproc, forţe pozitive şi negative, boalei interne a elementului străin eterogen şi
ce aproape distrug efectul a ceeace ar trebui distrugător al energiei naţionale; în sfîrşit, iu
să fie rezultanta poligonului lor şi nu au decît bire curată şi ajutare la nevoe, ridicare cătră o
ceva mai mult decît inerţia, decît repaosul abso stare materială mai bună şi luminarea celor
lut ce-ar rezulta din anihilarea reciprocă com mici şi asupriţi; iar ca încoronarea operei: res
pletă a forţelor contrarii. Aceasta-î trista soco tabilirea conştiinţei naţionale comune, după care
teală. fiecine să se simtă gata a sări cu primejdia
Aceea ce în altă ordine de idei şi cu pilde vieţii sale în ajutorul celui de un neam cu el,
istorice arătam la început, că anume desunirea indiferent de starea socială ori culturală a ce
socială ne-a adus căderea, se verifică prin în lui primejduit. Atunci va fi în adevăr neamul
seşi pildele sociologice de mai sus, în chip din nostru tare, aşa precum era pe vremea lui Şte
nefericire prea logic şi firesc. fan şi precum au fost în parte la 1859 — sînt
Dar iarăşi pentru a nu da loc la neînţelegeri, 47 de ani de-atunci.
să mă opresc puţin înainte de a încheia, asupra Şi acum o mică digresiune. Fiindcă de cîte
felului cum înţeleg eu unirea dintre clasele ori e vorba de idealuri şi cultură naţională —
noastre sociale. (Că această unire e a se face şi eu tocmai accentuez mereu aici aceste idei —
pe baze naţionale, am lămurit deja mai sus). „străinii" şi „înstrăinaţii" noştri încep a ţipa, că se
Căci de sigur nu în fraternizarea utopică creş revine la reacţionarism şi ignoranţă, — probă
tină ori socialistă e a se căuta leacul. Atîta campania nedreaptă şi rea ce se duce în pre
vreme cît vor exista oameni harnici şi leneşi, zent în potriva „Sămănătorului", — mă simt
vor exista şi deosebiri în felul de viaţă al mem dator să mă opresc aici o clipă şi asupra aces
brilor societăţii. Şi nici odată omul delicat, tui punct, dînd o lămurire.
deprins cu maniere alese, nu se va lua de Necesitatea culturii occidentale pentru des-
după gît cu lucrătorul din fabrică ori cu căru voltarea noastră deplină ca indivizi şi ca naţiune,
ţaşul, pentru a se duce să se îmbete frăţeşte şi nu poate fi pusă la îndoială de nici un român
creştineşte la prima circiumă întîlnită în drum. ce doreşte cu adevărat luminarea neamului său.
Nu de asta e aici vorba, şi nici că poate fi. Modalitatea cîştigăriî şi răspîndirii la noi a
Unirea claselor noastre sociale pentru lupta acestei culturi, trebue însă pusă la discuţie. Şi
comună spre ridicarea neamului va fi de adus anume, în vreme ce unii înţeleg adaptarea firii