Page 19 - 1906-04

Nrul 4, 1906. LUCEAFĂRUL 91

DĂRI DE SEAMĂ.
— Cifeva lămuriri asupra cârtii dluî Sandu-flldea «3n urma plugului». —
A fost in timpul din urmă o pauză tristă în litera­ proprii, originale, unei arte cu caractere noul, care va
tura românească. Afară de cîteva răsunete din trecut, trece hotarele ţârii râspîndindu-se în lumea întreagă.
din ce în ce mai slabe, nimic nu mai umplea golul plin Arta nouă se va impune străinătăţii prin faţa nouă sub
de desnădejde. Scrieri de durată mai că nu mai apăreau, care se va prezenta, prin caracterul propriu românesc
iar revistele, slăbind cuprinsul din zi în zi, căutau să şi străinii nu vor mai trece peste ea ca azi, cînd e con­
se întreţină cu constatarea decăderii literaturii noastre; siderată numai ca o slabă imitare a artei lor. Numai
multe au dispărut in timpul acesta. In realitate desnă- expresiunea sufletelor mari, cari cuprind spiritul nea­
dajdea nu provenia atît din lipsa creaţiunilor noi, ci mului şi al timpului lor, aâ produs arta mare cu va­
mai mult din lipsa talentelor noi. Nu se vedea cine are loare universală şi vecinică, atît cît poate fi vorba de
să urmeze lui Eminescu şi tuturor acelora ce făcuseră vecinicie în creaţiunile omului trecător.
alaiul în jurul lui. îndoiala crescu mai mult atunci cînd într’acolo duce drumul pe care se mişcă azi arta ro­
scriitorii tineri, venind de peste munţi cu o poezie nouă, mânească.
plină de nădejde, ajunşi în ţară sint luaţi de şuvoiul
care îi purta pe toţi. Lumina fiecăruia se perdea In Caracterul naţional al literaturii noastre de astăzi a
strălucirea creaţiuniî luî Eminescu, aşa că numai ceice dat naştere unei critice cu totul falşe. Aşa se cere li-
puteau să o primiască şi-apoi s’o resfrîngă ca un corp teraturei să îndepliniască „o misiune mare de îndrep­
ceresc lumina dela soare, aceia au mai durat; ceilalţi tare şi moralizare a poporului." (Sămănătorul); „să dea
s’au stîns dupăce afl căutat zadarnic înviorare dela ţărănimii un ideal de viaţă, cultivînd-o şi moralizînd-o“
aştri străini. (Salvarea căutată in literatura străină, care (Curentul nou), şi dupăcum satisface mai bine sau mai
nu a dat rod.). rău această slujbă de moralizare, tot aşa e şi sentinţa
De cîţiva ani însă o adiere de reînviere s’a abătut estetică. Estetica e aproape confundată cu etica. O re­
peste literatura românească, alungind norii negrii aî vistă nouă literară (Curentul nou) poartă ’n frunte de­
străinătăţii, care aproape o înăbuşise. O primăvară lu­ viza : „noi cerem moralitate," mai mult, ea cere litera­
minoasă, plină de sănătate şi viaţă nouă a cuprins totul. turii să lupte pentru nevoile ţării, aşa de pildă pentru
începutul unei epoci noul în literatura noastră, e azi introducerea sufragiului universal... de ce nu şi pentru
vădit. Simţiri tinere, puternice, cer întrupare îndemnînd schimbarea serviciului municipal în oraşele de provincie
la scris. Numărul scriitorilor şi al volumelor apărute în sau pentru introducerea soiei la sate? Ori, cu toată
anii din urmă a crescut însemnat. Şi reviste noui se deviza spusă intr’un ton solemn de cătră „Curentul nou",
nasc mereu nu numai pentru a da loc de desfăşurare — deviză care dupăcum se sfîrşeşte articolul program
talentelor cît şi pentru a însoţi această literatură de formează principiile generale după care se vor conduce
analiză. Literatura nouă cerc studii noui. Articole ca colaboratorii —, am vrea să ştim care e acea moralitate ?
„Primăvara literară“ de dl Mehedinţi, „Naţionalitatea în cele două numere dinţii morala predicată poartă un
în artă" de dl Cuza, în sfîrşit întregul spirit al „Să- cap de lanus. Ceeace găseşte dl Sanielevicî în scrie­
mănătorului", cu dl lorga, toate sint condiţionate de rile dlui Sadoveanu drept otravă pentru societatea noa­
literatura nouă. stră, găseşte dl lbrăileanu cu totul din potrivă. Cum
Conştiinţa de mărimea neamului nostru crescînd prin rămîne însă cu principiile comune ? Ceeace a spus
studiul istoriei, a arătat tuturor celorce simt şi văd, „Curentul nou" asupra scrierilor dlui Sadoveanu e egal
că un popor ce numără atîtea sute de ani, ani de nevoi, cu nimic, căci ce se susţine pe o pagină e negat pe
în care el deşi sub plaga străinătăţii şi-a păstrat simţul cealaltă. Nu mai bine nu se scria de loc ! Numai
şi inima curată, un asemenea popor îşi are o fire ho- asupra cărţii dlui Sandu-Aldea „în urma plugului" co­
tărîtă, care va putea da creaţiuni mari în viitor, istoria laboratorii Curentului nou sînt de acord hotărînd-o drept
lămurind trecutul neamului nostru, a adus această con­ imorală ; în cazul acesta divergenţa de idei rămîne numai
ştiinţă de naţionalitate (deşi mulţi neînţelegători azi faţă cu „Sămănătorul," care deşi în principiul moralităţii
constată influenţa dăunătoare a istoriei asupra litera­ e de aceeaşi părere, totuşi se deosebeşte în aplicarea
turii) şi a întors privirile scriitorilor noui spre însuşi ţara lui: cartea dlui Sandu-Aldea e numită de revista din
noastră. Din marea de simţiri ce se desvălue, s’a născut urmă o carte de luminare pentru Români.
literatura de azi sănătoasă, tînără, crescută din firea şi Opoziţia de păreri asupra aceloraşi cărţi, în marginile
din pămîntul românesc. Accentuîndu-se din ce în ce aceloraşi principii, e foarte uşor de lămurit, criticii pu­
sentimentul de naţionalitate, scriitorii noştri au părăsit ţind dezvolta ideile cele mai contrare, fiindcă critica lor
pe cît e cu putinţă oraşele, unde străinismul a falşificat îşi are cîmpul de cercetare în afară de marginile operei.
totul şi s’au îndreptat mai cu samă spre ţară, spre ţă­ Se cercetează numai raportul publicului cu opera, şi nu
ran, singurul care mai păstra curată firea de român. opera în sine. Dacă o carte are ca temă una din cele
Sentimentul naţional pătrunzlnd din ce în ce mai zece porunci, atunci ea e desigur morală, dacă e tocmai
adine în artă, va da cu timpul naştere unei arte mari, din potrivă, ea poate fi considerată şi ca contra mo-