Page 20 - 1906-04

A

92 LUCEAFĂRUL Nrul 4, 1906.
raleî şi ca foarte morală: răul arătat servind drept apusului, au trecut de datorie şi prin muzeele acestora.
pildă, cititorul va conchide la sfîrşitul bucăţii ce „să A pătruns însă trecătorul de o zi sau o săptămină ade­
nu“ după aceleaşi zece porunci. Toată critica aceasta, vărat în adîncul vreunul tablou ? Pe Ungă înălţimea simţu-
care se întreţine numai asupra raportului operei cu uî vederii, cîtă pregătire se mai cere ! Percepţiunea op­
lumea înconjurătoare nu cuprinde nimic din adevărata tică e pentru artist suficientă spre a produce o plăcere
artă, care face sufletul operei; ea culege numai secun­ estetică şi în pilda aceasta se creiază opera. Pe publi­
darul, numai ceeace rămîne îndepărtat de ţinta scrii­ cul cel mare însă îl impresionează numai întîmplarea
torului. Fără îndoială se poate scrie asupra moralităţi reprezentată: şi pictura şi sculptura e luată tot ca li­
în literatură; în cazul acesta însă datoria criticului ar teratură, care se exprimă numai în altfel, deci şi jude­
fi să arate întrucît arta se ridică mal sus de dogma­ cata estetică va fi cît de îndepărtată posibil de inten-
tismul şi utilitarismul etic. Căci, cînd critica noastră de ţiunile artistului. Cui u n tablou care redă o floare
azi, cere artei să lumineze poporul şi să-l ridice din sau ori ce colţ de natură — moartă nu-I spune
starea joasă, în care se află, înseamnă a surpa artei nimic, aceluia ÎI sînt închise multe din adevăratele
idealul, a-I răpi libertatea, a o scoborî înlănţuind-o. plăceri ale artelor reprezentative. Pelîngă satisfacerea
Adevărata artă naivă, intuitivă, născută numai din ne­ ochiului, căruia arta îi prezintă strîns, ales, înăl­
cesitatea artistului de a-şî descărca inima de un prisos ţat, tot ceia ce viaţa de toate zilele nu poate -lămuri,
de simţire, de a cristaliza o lume de imagini, nu vrea se mai cere a însufleţi această percepţiune curată
să ştie prea mult de public. Convingerea mărimii corn a frumosulul-vizual, prin studiul istoriei artelor. De aceea
poziţiunil sale a întărit pe Beetlioven să lupte nu numai nu ajunge a te plimba printr’o bibliotecă şi a ceti
împotriva publicului, pentru care creaţiunile erau prea titlul cărţilor din rafturi spre a le afla şi cuprinsul.
noi, ci şi împotriva compozitorilor, ca Weber, Spohr Cît studiu, cîtă muncă — ajutată desigur şi de-o umbră
Mendelssohn, etc. „Va plăcea odată" era singurul gînd de fire artistică — trebue cuiva spre a se înălţa la o operă
cu care se mîngăia. Şi nu numai el, dar mal toate geniile de artă. Şi e înţeleasă vreodată fără rest ? Cît s’a scris
mari, întrecînd cu mult timpul lor, au fost înţelese numai asupra lui Shakespeare, asupra lui Goethe, cit s’a scris
în viitor. Împotriva lumii întregi eî au trebuit să creeze asupra artei renaşterii şi totuşi cit de puţin s’a pătruns
recînd peste gustul timpului. El nu s’au coborît la lume, in adîncul lor.
ci părăsiţi în înălţimea lor, eî au rămas singuri pînă- A ajuta lumii să se ridice la înălţimea artei, e scopul
cînd lumea luminîndu-se s’a ridicat la el. mare care trebue să-l urmăriască omul luminat şi nu a
Arta intuitivă, redă individualul prin imagini şi e gre­ cere artei să ia forme accesibile ori cărui fel de pu­
şit a cere artei concepţiunl care sînt extrase logice, ab­ blic. Cînd s’a spus. că arta e pentru puţini, aceasta nu
stracte universale. 1 Lipps 2 vorbind de tragedie spune că ea într’un înţeles esclusiv, că adică e numai pentru cel aleşi
nu există pentru a reprezenta idei generale, ci ca să trăim ci în înţelesul larg, că ea există pentru cei ce se aleg.
ceva şi să fim mişcaţi, se reprezintă ea numai pe sine. Arta Cultura naşte in om simţul pentru frumos, pentru artă,
nu dă nici odată generalităţi ci numai particularul ex­ care e intelectualizarea tuturor simţuririlor şi ar­
presiv, din care cauză îşi ia locul opus ştiinţii. Nu în­ monia lor. Numai pentru cel ce poate cuprinde arta în
seninează însă că ideile sînt cu totul excluse din opera acest fel, numai pentru acela există, satisfăcind în ca­
de artă, nu, ea le întrebuinţează, dar nu pentru ele, pentru zul acesta scopul el prim. şi ultim: hrana spirituală a
realizarea adevărului lor, sau pentru exemplificarea lor,— acestei simţiri. In înţelegerea artei ca artă stă toată sa­
ci pentru a caracteriza pe o fiinţă. Asupra lui Gorki s’a tisfacerea ţintei de înălţare sufletească — Katarsis după
spus, că el filozofează în operile sale, ceea ce nu e de Aristoteles.
loc adevărat. Ce gîndesc oamenii săi serveşte numai în ţara noastră însă critica modernă n’a ajuns să re­
pentru a caracteriza felul lor de-a fi, e filozofia fiinţii cunoască arta în sine drept satisfacerea unui scop, ci
lor pe care o exprimă şi prin care ele capătă un con­ ea o scoboară punînd-o în serviciul moralei, ca să ilus­
tur hotărît, necăutînd să arate nimic mai mult. Ce gînd treze preceptele morale învăţînd binele, fie direct, fie
se adevereşte in „Asilul de noapte" în „Pribeagul" în prin biciuirea răului— cum cu drept cuvînt spunea
„Oameni perduţi", etc. ? cineva acum decurînd, că critica ar pofti ca literatura
Nevrînd nimic, decît pe sine, arta nu se adresează noastră se continue colecţia I. M. Ritireanu. Nesuficienţa
nimănui. Apoi arta există numai pentru puţini şi e gre­ nţelegerii artei ca artă, se poate explica numai prin
şit a cere ca ea să impresioneze direct pe oricare în­ lipsa unei culturi pe tărîmul tuturor artelor din care
singur se poate estrage ideile generale asupra lor. Stu­
cearcă să o guste. Expresia unul suflet mare cere mă­
rime şi publicului, căci ce dă arta e nemijlocit. Arta nu diile de artă dela rol, cari să mărginesc . mai numai la
literatură, trec mal totdeauna cu vederea musica, archi-
există spre a explica lumea sau a o indruma, ci o faţă
tectura, pictura, etc. De aceea şi toate principiile care
anumită a lumel trăeşte ’n artă. — Toţi oamenii cari
au avut prilejul a călători prin oraşele însemnate ale se clădesc asupra artei, precum şi toate gîndirile asu­
pra scopului el, avînd temelii şubrede, se]surpă sub încer­
carea de a le aplica la toate celelalte arte. Cînd se de­
1 Vezi această deosebire pe larg in „L’esthetique" de Benedetto
Croce. Trad. franc. Paris 1904. duce din literatură, că scopul artei e morala, pare a se
ignora că musica, care e tot artă, şi poate arta par
2 Theodor Lipps. Der StreitiiberdieTragOdie. Hamb.-Leipzig.
1891, excellence. e departe de a putea realiza aşa ceva. Ce