Page 5 - 1906-04
P. 5

—r^T-----~





        Nrul 4, 1906.                LUCEAFĂRUL                        77
      cîteva  zile,  —  aşa  în  călătorie.  —  Trebuia  ne­  barbă,  îmbrăcat  în  haine  soioase,  —  şi  inima
      apărat  s’o  mai  vadă.  Cum  şi  cînd  ?  Asta  numai   ei sîngera.
      dinsa putea s’o spună.               Ştia  ce  trebue  să  facă,  fiindcă  ştia  ce  voieşte
        Pe  ia  două  ceasuri  el  se  plimba  prin  faţa   Mara, muma ei!
      casei  lui  Claici,  şi  era  în  aier  o  atît  de  ne­  îi  venia  dar  să  intre  în  pămînt,  cînd  vedea,
      spusă  dulceaţă,  încît  nu-i  mai  venia  să  se  de­  că  Anca  a  simţit,  a  înţeles  par’că  slăbiciunea  ei
      părteze.  Par’că  dînsa  ştia,  că  el  se  află  pe  aci   şi  se  uită  cu  ochi  scrutători  şi  miloşi  la  dînsa;
      prin  apropiere,  şi  se  sbate  în  culcuşul  ei  ca   un  fior  rece  o  cuprindea,  cînd  se  gîndia,  că
      pasărea prinsă în văsc.            dela  Anca  vor  afla  toţi  ceeace  nimeni  în  lumea
        Nu ! Persida dormia liniştită, perdută ’n visuri  aceasta n’ar trebui să ştie.
      văratice.                            Şi  cu  cit  mai  mult  se  silia  să  se  ascundă,
        Şi  bine  i-ar  fi  fost  să  doarmă  mereu  aşa  şi   cu atît mai vîrtos se dedea de gol.
      să  nu  se  mai  deştepte  decît  după  ce  vor  fi  tre­  „Ce  e  cu  tine,  Persido?  —  Ce  s’a  ’ntîm-
      cut toate.                         plat?“ — întrebă Trică cam mirat.
        Nu  că  era  nenorocită,  ci-că  ea  era  o  neno­  „Ce  să  fie?  —  Nimic!"  —  răspunse  ea
      rocire  pentru  alţii  —  asta  o  inunda  pe  dînsa,   speriată.
      cînd  îşi  dedea  seamă,  cum  s’a  pomenit  deodată   El se uită lung în ochii ei.
      între  doi  oameni,  care  ar  trece  voioşi  prin   „Tu  ai  văzut  pe  Naţl,  Persido,  ai  vorbit  cu
      lume, dacă ea nu li-ar fi ieşit în cale.  el“ — îi zise apoi încet.
        îi  venia  să  fugă,  să  se  ascundă,  ca  să  i  se   Ea se îndreptă şi-şi ridică capul.
      piardă  urma,  şi  iar  vedea  pe  Naţl  cu  părul  lung,   „Da,  —  răspunse,  —  l-am  văzut  şi  am  vor­
      cu  subţirile,  creţele  şi  ’ncîlcitele  fire  de  păr  în  bit cu el, dar asta nu e nimic!“
































                               Ţâraql din Tilişca, (com. Sibiiu.).
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10