Page 8 - 1906-04
P. 8

(

            80                         LUCEAFĂRUL                    Nrul 4, 1900.
             „Doamne!  —  strigă  ea  încleştîndu-şi  mînile,
           — ajută-mă, că eu singură nu mai pot.“
             Apoi  se  îmbrăcă  în  pripă  şi  ieşi  din  nou,  ca
           să meargă în tîrg, la mama şi la fratele ei.
                                    Ion Slavici.


                       BflTRinUL.
             „Hotărît,  copilul  mă  înşală,  şi-mi  prăpădeşte
           banii de geaba ...“
             Pînă  mai  acum  un  an,  scrisorile  îi  veniau  mai
           puţin  stăruitoare  şi  din  cînd  în  cînd  băiatul
           mai  da  şi  semne  de  ceva  spor  la  carte.  De-o
           vreme  încoace  numai  bani  şi  iar  bani  şi  ispravă
           ca’n  palmă!  S’a  gîndit  omul  şi  şi-a  făcut  sama
           de  bani  pînă  la  o  vreme;  era  vorbă  doar  de
           „examenul  cel  mare",  şi  fecioru-său  avea  să
           iasă  de-adreptul  „doftor".  Mai  pe  urmă,
           cînd  i-a  trimis  două  hîrtii  de  o  sută  i-a  şi
           scris  să-şi  vadă  de  lucru,  că  alţi  bani  nu  mai
           are  de  unde-i  trimite.  Vînduse  românul  două
           capete  de  vite  numai  ca  acele,  că  mai  avea
           de astupat şi alte necazuri...
             Şi  acum,  abia  după  o  lună  de  zile,  iarăş
           scrisoare şi bani, bani din fundul pămîntuluî!
             „la  să  mă  reped  eu  pînă  la  domnişoru  ăla,
           să văd ce-mi face cu creiţariî!"
             Erau  şase  ceasuri,  cînd  i-a  citit  scrisoarea;
           mai  era  destulă  vreme  să  ajungă  la  „maşină".
           Scoase  din  fundul  lăzii  cea  din  urmă  hîrtie  de
           o sută, o aşeză în şerpar şi trecu în vecini.
             „Nepoate  Vasile,  nu  mă  poţi  duce  în  căruţă
           pînă la staţie ?
             —  Cum  să  nu,  nene,  da  unde  mergi  ?  O  fi
           dat copilul d-tale examănul ăl mare ?
             —  Ba  nu,  mai are încă de învăţat, pe semne-
           Iacă  m’aş  duce  şi  eu  la  oraş,  că  mîne-i  tîrg  şi
           mai am_şi eu de tîrguit.
             —  Bine, nene, iacă şi prind."
             Bătrînul  se  aşeză  în  jeţ,  posomorit,  pufăind
           rar şi îndesat din lulea.
             Cu  cîtă  dragoste  pusese  el  hîrtia  aceea  de
           o  sută  în  fundul  lăzii!  Se  gîndia  atunci:  băia­
           tul  n’o  să-mi  mai  ceară  bani  şi  cu  hîrtia  asta
           mă  duc  şi  ’,eu  să  văd  oraşul  acela  mare  şi  să
           mă  bucur  şi  eu,  după  atîtea  osteneli,  de  izbînda
           ficioru-meu.  Să  tragă  şi  el  un  chef,  cînd  şi-a
           vedea ficiorul domn gata. De-o vreme încoace
                                                 increstăturl pe furci de tors din comuna Tilişca. (Colecţia dlui
                                                          Comşa din Sibiifi.)
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13