Page 9 - 1906-04
P. 9

Nrul 4, 1906.               LUCEAFĂRUL                         81

                                         ÎI  plăcea  de  altcum  bătrînuluî  păharul.  Cum  nu
                                         mai  avea  pe  nimeni  —  că  nevastă-sa  de  mult
                                         dormia  în  progadia  satului  —  feciorul  ăsta  îi
                                         era  stîlpul  bătrîneţelor  —  singurul  fecior!  Vedea
                                         el  bine,  că  soarele  se  plecase  de  mult  spre
                                         asfinţit!...  Un  an-doî,  cit  i-o  mai  rîndui  Dum­
                                         nezeu,  de-aci  încolo  —  pace  bună,  sapa  şi
                                         lopata!
                                           Seara, cînd se adunau la crişmă oamenii oste­
                                         niţi  de  munca  zilei,  nimeria  şi  el,  cu  pălăria
                                         dată  pe  ceafă,  cu  zimbetul  lui  de  bătrin  fericit,
                                         care are un fecior departe la învăţătură.
                                           Şi,  nu  ştiu  cum,  era  fermecată  beutura  jida­
                                         nului,  ori  slăbise  el  din  puteri,  la  cupa  a  doua,
                                         mîna  începea  să-i  tremure,  cînd  ducea  păhăre­
                                         lul  la  gură.  Şi  vinul  se  vărsa,  în  stropi  strălu­
                                         citori, pe măsuţa murdară.
                                           „Măi  cumetre,  mă,  tu  eşti  birău  (că  numai
                                         cu  birăul  închina  el  sara)  dar  tot  n’aî  aşa  fe­
                                         cior,  ca  al  meu  ...  Vezi,  mi  se  cam  învîrte
                                         limba  în  gură,  eu  mă  duc  p’aicî  ’n  colo  azi
                                         mîne,  dar  fecioru-mefi  va  fi  domn  mare...  îşi
                                         va  aduce  aminte  de  tată-so  şi-mi  va  pune  la
                                         cap  o  cruce  de  aceea  de  marmură  cu  slove  de
                                         aur, că de aia l-am crescut eu la şcoli" ...
                                           I  se  ’nmuia  vorba  în  gît,  şi  ochii  i  se  ume-
                                         ziau,  de  trebuia  să  şi-î  şteargă  cu  inîneca
                                         cămeşii.
                                           „Că  azi-mîne  nu  mai  am  nimic...  dar  ştiu,
                                         mă,  că  mi-am  crescut  fecioru  ...  fecioru  meu,
                                         mă..
                                           Birăul închina tăcut.
                                           „Să-ţi  trăiască,  Gheorghe,  să-I  vedem  domn,
                                         c’apoî noi ne putem duce: noi sîntem proşti...
                                           —  Proşti,  mă,  dar...  totuş  am  făcut  şi  noi
                                         ce ne-au iertat puterile."
                                           Şi  cei  doi  bătrînî  se  strîngeafl  de  muri,  se
                                         luau  de  după  cap,  zimbindu-şî,  ameţiţi  de
                                         beutură...
                                           De-o  vreme  încoace  Gheorghe  nimeria  tot
                                         mai  des  la  crişmă,  închina  tot  mai  des  din
                                         păhar, fără să mai aducă vorba de fecior.
                                           „D’apoi  cînd  gată  odată  fecioru,  măi  Gheor­
                                         ghe, îl întrebă într’o sară birăul.
                                           —  Mai  ştiii  eu,  dracu  s’o  ia  domnia  asta,
                                         că multă cheltuială cere, îngînă el, pe gîndurî.
                                           —  Ce  cheltuială,  noi  să  fim  sănătoşi,  că
                                         acum îi gata..."
         increstâturl pe furci de tors din comuna Tilişca. (Colecţia dlui
                  Comşa din Sibiiu.).
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14