Page 10 - 1906-05
P. 10
Nrul 5, 1906. LUCEAFĂRUL 109
„Legumâritul* ca ocupaţiunc principală a locuitorilor din comuna Kungard.
I l e a n a : Mulţumim! Dacă zici din inimă. I l e a n a (se desface din braţele lui): Iară! îmi
P i n t e a : Nici nu din cot! (Scoate scrisoarea vine să turb. (Intră necăjită în cort şi răstoarnă
dela Paula şi citeşte. Stă cu spatele spre cort). ulciorul) Şi asta!
I l e a n a (se ridică încet, se apropie tiptil de P i n t e a : Linişteşte-te, llenuţă!
uşa cortului şi-şi scoate capul să-l vadă. Cînd Scena a XVIII-a.
îl vede că citeşte scrisoarea, se necăjeşte.
Pintea zîmbeşte citind. Ileana se apropie încet). Pintea, o strajă.
O, că dragă ţi-e scrisoarea aceia! Straja: Căpitane, aii venit trei feciori din Bu-
P i n t e a (se întoarce rîzînd): Da ce-î, nu deşti ca să-î iei de puşcaşi în tabără.
dormi ? P i n t e a : Adă-î la mine.
I l e a n a (înfuriată): Ba dorm ! Straja: îi aduc, căpitane! (Iese în dreapta).
Pintea: Şi nu ţi-s curate visurile? Scena XIX-o.
Ileana(plîngînd): Tu nu mă mai iubeşti; tu ai
mai multe drăguţe decît degete la mîni; tu mă Aceiaşi, Costan, Nicolae şi Pavel.
înşeli, mă omorî... Straja (intrînd cu feciorii) : Iată-i aici, că
P i n t e a : Ş i ? . . . pitane !
Ileana: Şi mă îngropi! Costan )
Pintea: Doar nu te-oi lăsa desgropată!? Nicolae . Bună vreme, căpitane!
Ileana (plînge cu hohot): O f ! . . . Pavel )
P i n t e a : Ce-i cu tine, lleană? P i n t e a : Să trăiţi feciori! Dace vînturi. ..?
I l e a n a : Lasă-mă! Costan : Venim dela Budeşti şi am vrea să
Pintea (se ridică şiomîngăie): Nu te amărî, ne iei şi pe noi la dumneata.
llenuţă ! Am glumit. (îi cuprinde mijlocul). Nu te
superi ? P i n t e a : D’apoî, ce necazuri v’au făcut pe
voi să vă lăsaţi vetrele ? Ştiţi voi că viaţa
I l e a n a (îi cade în braţe plîngînd): Tu eşti noastră-i grea şi fără hodină şi-i cu capu a
răii! Mă necăjeşti! Nu mă ai dragă... mînă ?
P i n t e a : Nu crede, Ilenuţo! Ţi se năzăreşte P a v e l : Ba ştim, căpitane! Dar ce-o da
numai. (Buciumul sună de nou) Auzi! Ce-o fi Dumnezeu o fi şi cu noi. Acasă nu mai putem
oare ? trăi.