Page 16 - 1906-05

Nrul 5, 1906. LUCĂEAFRUL 117
focul. Cinstea acestor două fiinţe legate în dragoste cu deosebirea că-i lipseşte potopul de epitete şi pompa
sfîntă, se arată mai curată atunci cînd ea, scăpînd din stilului acestuia din urmă. Totuşi, reducerea expresiunei
mînile căpitanului întăritat de beţie, se duce să ceară are o putere mare de sugestiune. E aceiaşi impresiune
ajutor logofătului, care însă nu o opreşte la el, ci sub pe care o ai în faţa unei schiţe; urmărind fiecare linie
apărarea lui o aduce înapoi la bărbatul ei. ■ Inima cu­ creiezi par’că singur. In schema gîndirii sau felului de
rată a slugei ridică pe slugă de-asupra stăpînulul. De a vedea a artistului pe care o dă schiţa, se păstrează
obiceiu, un tip de om prea cum se cade, a cărui viaţa mai multă viaţă decît în tabloul desăvîrşit şi satisface­
se scurge după carte, e anost. — Antonio din Don Juan rea e par’că mai deplină cînd poţi urmări impresiunea
şi cîţi alţii — pe cînd aici în condiţiile în care e pus artistului de la origină aşa cum a fost prinsă prima
devine erou — Vasilache moare împuşcat de boer şi oară. Acelaşi efect viu îl fac şi descrierile D. Sandu.
Frăsinica rămîne să plîngă nenorocirea ei. Citindu-1 îţi vine ’n minte stilul din nuvela „Păcat" a
Din acelaşi fond de înduioşare sufletească se naşte D. Caragiale.
şi „Dezertorul", o schiţă în care se redă suferinţa unui Tablourile curat vizuale, de pildă cîmpul cu plugarul
soldat, care a primit slovă de acasă că ibovnica i-a din „Sima Băltag", ostrovul pe arşiţa din „Niţa Mîndrea",
fugit. Efectul acestei schiţe e scos dintr’o măiastră Dunărea cu sloiurile desprinse din „O dragoste," prive­
punere ’n contrast a armatei — maşină mare fără sen­ liştea de toamnă din „Dezertorul", secerişul din „Fără
timente în care unul nu însemnează nimic cu mări­ noroc" etc. alterinează cu descrierea natureî puse ’n
mea durerii unui om. Proza celei dinţii întăreşte poezia legătură cu stările sufleteşti. Aşa toamna din „Dezer­
omului rămas singur... pe care nuvelistul îl şi scoate torul" unde întreaga fire plînge durerea inimei Iui, sau
dela început deoparte: „Erau toţi veseli şi soldaţi şi în Sima Baltag noaptea cînd frica preutesei, eşită să
gradaţi, numai bietul Florea Cazacu, mergea mai Ia întîlniască pe Sima, schimbă orice mişcare în zgomot
o parte ţinînd o potecuţă ce şerpuia pe margineajdru- sinistru ori de spaimă, dar unde şi dorul inimei îşi
muluî." In aceste rîndurî descriptive se arată par’că găseşte reazăm în mirosul „salcimilor încărcaţi de do­
toată suferinţa lui Cazacu care îl despărţia de masa rinţe pătimaşe" care o aţîţa mai tare, sau frumoasa
tovarăşilor săi. Un şir de tablouri de toamnă din cele descriere de interior din „Fără noroc", unde în aerul
mai frumoase, legate cu starea sufletească a lui Cazacu, liniştit al odăii scăldate în pulbere aurie se exprimă dra­
întăresc şi cresc expresiunea istorisirii. „Vîntul de gostea dulce şi mută din inimă stăpîneî şi a slugei etc.
toamnă piîngea", uneori avea „vîjiituri care semănau a E un ritm în stilul frumos care povesteşte atîta poe­
suspine" şi „toată firea piîngea cu el." Pe seară, cînd zie cîmpenească. Ritm e şi ’n redarea stărilor sufleteşti
omului înstrăinat dorurile de acasă îi năvălesc mai ale fiinţelor aprige, iuţindu-se în fuga turbata din Sima
cumplit în suflet, pe cîmpul larg care aminteşte de sau Mîndrea, scurtîndu-se în respiraţia repede a luptei
libertate, îî vine Cazacului gîndul să plece. Fără a mai — în acţiunea din urmă a Murgului păstrînd un tempo
auzi semnalul „adunării", el merge prin porumbişte, cam prea încet. — Plin de viociune, săltăreţ, învioră­
împedecîndu-se de muşuroaie, se tot duce într’acolo unde tor îngînă veselia tînără a flăcăilor şi fetelor de „la
îl trage dorul. clacă," potolindu-şî mişcarea în para sufletului, pînă la
o încetineală lină şi blîndă a „Spovedaniei" bătrîneşti.
In toate nuvelele volumului „In urma plugului" nu Cartea D. Sandu cu seninul curat, cu sănătatea în­
se întrupează românul tipic — după cum cu drept cu- viorătoare, cu aerul românesc de care e îmbibată, se
vînt relevează şi D. Puşcariu. Ci firea omenească peste impune printre scrierile cele mai alese ale timpului
deosebiri de neam, cu trăsături mari sufleteşti aii inte­ din urmă. E atîta simţire artistică în cuprinsul şi forma
resat pe scriitor; spiritul însă şi forma redării sînt nuvelelor din acest volum, încît cu toată îndărătni­
curat româneşti. Sentimente ca dragostea pămîntuluî cia unor critici care resping tot ce nu încape în strîm-
îşi găsesc idealizarea în acest volum cu atîta tărie, cu tenia teoriilor lor despre artă — dorim ca D. Sandu,
atîta sinceritate, încît în esclamaţiunile personagiilor se lărgindu-şl cîmpul de activitate, să ne satisfacă nădej­
simte deseori însuşi sentimentul nuvelistului: „Ah ! cît dea pe care cu încredere am pus-o în acest volum, de
mi-au plăcut mie cîmpul şi viaţa de plugar!" (Murgu). a căpătă în viitor scrieri dintre cele mai bune ce au
Incepînd cu primele tablouri din Sima Baltag în care fost vre-odată închegate în limba românească.
se exprimă tocmai legătura sfîntă a românului cu pă- Berlin 1906.
mîntul, această simţire pentru ogor, se continuă în ce­ •Marin Simionescu-Rîmniceanu.
lelalte nuvele cu însufleţirea natureî după inima ome­
nească şi care culminează în patima pentru malul Dună­
Amintirile căprarului Gheorghiţă.
rei şi baltă. Pentru D. Sandu balta are acelaşi farmec
pe care stepa îl are pentru Qorki. Din această iubire de Mihai Sadoveanu.
şi pătrundere în viaţa firei se nasc descrierile minunate, Galeria figurilor din scrierile dlui Sadoveanu e foarte
care prin siguranţa, economia şi vioiciunea trăsăturilor îmbelşugată. Ţărani de astăzi, în traiul lor la sate sau
se încheagă în forme hotărîte devenind tablofl. D. Sandu la oraşe — ca muncitori la vre-o fabrică, ţărani din vre-
se apropie în felul de a-şi urmări privirea, în plăcerea mile de demult; boieri din vechime în linişte sau în
războaie cumplite; preoţi, învăţători, mahalagii, funcţi­
de a reda curat ce vede ochiul, precum şi ’n tăria cu­ onari de acum cîteva decenii, şi în sfîrşit nedomolitele
lorilor, de Pierre Loti, desigur în marginele româneşti şi avînturî ale soldaţilor români din războiul pentru nea-