Page 17 - 1906-05

118 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1906.
tîrnare. Acestora li se adaugă acum o descriere amă­ lămurite. Nu, ci se vor opri unii la greşelile imaginare
nunţită a vieţii soldaţilor in timp de pace. înşirate mai sus, alţii la păcate mai mici, de cari —
In unele povestiri ale sale de mai înainte dl Sa- fireşte — are şi cartea cea mai recentă a dlui Sado­
doveanu a lăsat să se strecoare cîte-o rază, ca să lu­ veanu. întortochiarea unor cuvinte — multe, — proce­
mineze întunerecul „tartarului" dela armată. Petrea Stră­ deu învechit şi prea des usitat repeţirea stăruitoare a
inul aici şi-a prăpădit tinereţele, Negrea din „Floare ofi- unor fraze, cari par a-şî da aerul de leitmotive chiar şi
filită" aici şi-a schimbat cumpătul cinstit de acasă cu monotonia vre-unui capitol, toate acestea nu ne pot face
desfrînarea, care-i va otrăvi pe urmă multe clipe ale să ne perdeni încrederea în avîntul cuceririlor al aces­
vieţii familiare. Noi ştiam, că acest „căprar Gheorghiţă", tui povestitor.
cînd işi va pune pe hirtie întîmplările din oaste, va înainte de a-i cînta rezerva, compania din care făcea
spune, că „a suferit mult şi a văzut triste lucruri în ca­ parte căprarul Gheorghiţă a plecat In gardă la Tîrgu-
zarmă". Decînd a intrat în companie la Noemvrie, cu Ocnei să păziască ocnaşii. O nouă viaţă, fără asprimile
recruţii permanenţi, şi pînâ i-afi cîntat rezerva, n tovă­ celei din cazarmă, fără zgomotul ei, cu destule lucruri
răşia atîtor flăcăi de ai noştri, viaţa, care nu s’a scurs interesante, cu ştiri despre ocnă si despre osîndiţî, cu
fără întîmplări, felul necunoscut pînă atunci de traiu, aceea aceiaş: gradaţi, dar şi cu o figură nouă: căpităneasa
limbă cu „înflorituri şi cu tîlcuri" pe care n’o bănuiau Adelaidă, a cărei amintire rămîne ca urma unei arătări
noii sosiţi, vibrarea deosebită a atîtor suflete, nu s’a pu­ luminoase în mintea cititorului. Puternică e aici descri­
tut să nu impresioneze adine talentul acestui scriitor. erea ocnei, în care „trăiau la întunericul rănit numai
Pentru aceea dl Sadoveanu, cînd şi-a aşternut pe hîrtie de facle, ocnaşii, se tîrau ca fiarăle prin răceală, prin
amintirile din oaste, nu a păstrat numai pentru viitorime umezeală, înghiţiau praf de sare, işi lăsau ciolanele pe
o clipă a vieţii junimii neamului nostru dintr’un timp stîncă, mîncau mai rău decît cînii; chinuiţi, zdrobiţi se
oarecare, ci a creat şi o adevărată operă de artă. tîrau ca vermii spre o rază strecurată ca un fulger de
Căci după citirea volumului ştii hotărît cum se face sus spre nemernicia lor; nici mirosul bunului pămînt,
armata: La început toţi se poartă îngăduitor cu recruţii nici zvonul văzduhului, freamătul verdeţil, nimic n’ajun-
ca să se deprindă şi să-şi mai uite de-acasă. Mai apoi gea pînă la ei; într’un mormînt trăiau! Şi din cînd în
se înăspreşte teoria, se înăspreşte şi instrucţia. Sudălmî, cind, dela biserica lor săpată în stînca de sare, vuiau
pumni, palme, ca să se pătrundă toţi de „adevăratul adînc clopotele, ca pentru morţi, chemîndu-i la amără­
simţ militar". Şi — de cele mai multe ori — bătăile ciunea rugăciunilor, de multeorf chiemîndu-I la odihna
nu vin din porniri răutăcioase. „Căprarul bate fără rău­ înghieţată a sicriului. Şi ’n vorba lor adîncă auziam, din
tate pe drept şi pe nedrept, fiindcă-I căprar şi se teme ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor răsunînd, hă-
de pedeapsă, nu fiindcă-î rău.“ Cînd se apropie vre-o uind în peşteri negre, ca pînă ’n măruntaele pămîntu-
inspecţie, toată lumea lucrează înfrigurată, trece inspec­ luî; şi de acolo, din depărtări nemăsurate, par’ că ve-
ţia — viaţa curge lină, toată lumea cască şi e mulţă- niau acele suflări tremurate, acele freamăte, în care se
mită. Cu sosirea primăverii ostaşii ies la cîmp, fac mar­ zbăteafl, ca fluturi pe moarte, luminile violete ale be­
şuri obositoare de noapte. Tot primăvara se concen­ curilor electrice"...
trează şi dorobanţii cu schimbul, cari au să îndure mai Poate ar fi interesant să se discute — avînd ca ma­
multe nevoi în cazarmă decît sub zidurile Plevnei. După terial de informaţie scrierile cu subiecte din viaţa mili­
aceea manevrele, la ţară, prin locuri cunoscute, prin lo­ tară — afirmaţia, că în oaste „par’că am trăit într’o
curi dragi, şi întoarcerea la corp. Celor mai bătrînî, ca­ ţară străină şi m’ain întors, cu mulţi alţii, neschimbat,
pului miliţiei, li se sună rezerva şi deştele pleacă, ui- acasă", dacă ar intra în cadrul unei cronici scurte.
tînd toate şi iertînd pe toţi, acasă. Domnul Sadoveanu închee aşa: „Dintre cele ce am
Dar cîte evenimente pînă atunci! Cîte chipuri, cari îţi văzut, spun şi efl altora" ... şi spune curat, frumos, în
rămîn neşterse în suflet o viaţă întreagă! Iată ici ser- graiul părinţilor săi, cu dragoste pentru cei cu cari a
trăit cităva vreme in bine şi în rău. Noi să fim bucu­
gentul-maior Anton, „tatăl vostru, mă", asupra căruia
cad toate însărcinările. El le ştie duce la bun sfîrşit: le roşi, că după cărţile dlor Coşbuc, Zamfirescu, după aceea
nuvelă minunată „Buruiana" a necunoscutului S.O.V.
încredinţează căprarilor, şi apoi se trage spre cantina
domnului Mendel, unde este un vin ca acela, şi poves­ (în „Convorbiri Literare din 1899), ne-a venit cartea
teşte despre o campanie contra lăcustelor în Dobrogea, aceasta unică, ca solie bună despre talentul celui ce a
„77—78“. Colea sergentul Florescu: „strîmb şi slab ca scris-o. j on Paltin.
o coromîslă, cu gîtul lung, cu faţa osoasă In care doi
ochi răi îşi sfredeliseră două găuri adînci". Mugeşte în
continuă şi are o slăbiciune mare pentru lamura buca­ CRONICĂ.
telor. De cîteorî se imparte suplimentul îşi alege fruntea. Nicolae Popea. P. S. S. Episcopul diecesei Caranse­
Năvalnic, bate răfl pe bieţii flăcăi. Mai ales pe Lăzăroi, beş s’a născut în 17 Februarie 1826 în Satulung (Hosszu
o fire moale şi tîrzie, zugrăvită cu multă simpatie, şi
care îţi evocă uneori pe Ion din „Năpasta" dlui Cara- falii) comitatul Braşovului.Părinţii săi au fost Neagoe Po­
giale. Apoi Dănilă, acest tip de adevărat păcălici, isteţ pea, paroch ortodox român şi Voica născută Verza-Popo-
şi caraghios cîte odată. Şi alţii, şi alţii. viciu, ambii din Satulung. (în sîntul botez a primit nu­
Felul cum se grupează întîmplările din aceste „amin­ mele tatălui său „Neagoe", dară încă în decursul prun­
tiri" e acela din „Crîşrna lui Moş-Precu". Şi se vor ciei s’a fost îndatinat a fi numit Nicolae).
afla de sigur de aceia, cari nu înţeleg sau nu vreu să
înţeleagă într’o lucrare artistică viaţa şi aşa, cum este Şcoalele normale şi gramaticale pînă la poezie, dela
de fapt şi vor căuta — „cu gura plină de teorii, dragă anul 1833 pînă la 1840, le-a absolvat în Braşov, iară în
Doamne" — să scadă valoarea acestei cărţi prin vre-o 1841 şi 1842 a studiat poezia şi anul prim de filozofie
pretinsă lipsă de unitate, prin aceea, că nu se consacră
nici o persoană de erou în „nuvelă" (dl P. V. Haneş a în Blaj, apoi dela 1843 pînă la 1846 incluzive a studiat
a făcut şi posna aceasta), sau te miri prin ce alte de­ anul al doilea de filozofie şi drepturile la liceul din
fecte de concepţie de tehnică. Aceştia vor trece cu ve­ Cluj; după aceea a mers la Viena unde a studiat pînă
derea unele scene dramatice zguduitoare ca aceea cu în 1848 teologia la universitatea de acolo. Aci în Viena
„cîţiva pumni", altele de o mare putere înduioşitoare
ca sfîrşitui „unor întîmplări". Aceştia nu vor ţinea seamă l-au aflat tulburările anului 1848, şi iot aici a făcut cu­
de multele scrieri frumoase, nici de muzicalitatea limbef, noştinţa multor tineri, mai tîrziu bărbaţi însemnaţi ai
nici de fixarea precisă a unor persoane cu contururi României, cari se întorceau din Paris.