Page 6 - 1906-05
P. 6

Nrul 5, 1906.               LUCEAFĂRUL                         105

        loniţă  (rîzînd):  Inima  voastră  a  muierilor  e   Ileana:  Ai  făcut  iară  vre-o  poznă!?  La  alt
      ca  ridichea;  —  dacă  nu  plouă,  se  face  cucu-   ceva nici nu-ţi stă mintea !...
      toasă. ..                           loniţă:   Ascultă   numai!   Azi   dimineaţă   am
        Ileana (oftînd înăduşit):... Ah !   intrat  opt  inşi,  călări,  în  Mirăşul-mare.  Cînd
        loniţă (imitînd-o): ... Ah! off!  colo,  la  casa  satului,  ce  vedem  ?  Doi  jucuţăî
        Ileana: Fii cuminte, măi băiete!.,   din  Bistriţa,  cari  veniseră  după  dare,  au  adunat
        loniţă (prefăcut): Ce ţi-am făcut?  întreg  satul  şi,  dacă  careva  n’avea  bani,  puneai!
        Ileana:  Bine,  bine!  In  loc  să  mă  mîngăi,   pandurii  să-l  lege  de  un  prun  şi  să-l  bată  eu
      mă  necăjeşti  mereu  ...  Cînd  eu  mă  supăr,  tu   nuele de sînger pe pielea goală...
      nu  mai  poţi  de  voie  bună.  Cînd  eu  plîng,  tu   Ileana (cu milă): Sărmanii!
      plezneşti de rîs. Vezi, vezi, loniţă, ce rău eşti!...  loniţă: Cînd am sosit noi, bătuseră pe-o
        loniţă  (rîzînd):  Păi,  —  ce  vrei?  de  cîte-   biată muiere bătrînă, de-i ţîşnia sîngele din
      orî eşti tu cu toane, să fac şi eu faţă acră, ca  spate. Oamenii, cînd ne-au văzut, strigau





























                       „Hora" jucata de nuntaşi. (Comuna Bouţari-inferior, comit. Hunedoara).
      după  moarea  de  crastaveţî?  Să  n’am  alt  gînd,   toţi  în  gura  mare:  Vine  Pintea!  vine  Pintea  !
      decît să te moşesc pe tine? !..    Cum  auziră  pandurii  de  Pintea,  —  ie-te,  copile,
        Ileana:  Du-te,  —  du-te,  —  gură  spartă  !...   la  fugă,  peste  garduri.  Dar  Pintea  a  poruncit
        loniţă : Ba io !                 să  le  dăm  pace,  că  ei  nu-s  vinovaţi.  De  vină
        Ileana: Atunci rămîî!            erau  numai  jucuţăii,  pe  cari  i-am  prins,  i-ani
        loniţă : Ba io!                  desbrăcat  în  pielea  goală,  i-am  legat  de  prun
        Ileana: Dacă nu, —du-te!         şi:  trage-le  băiete,  cu  nuiaua!  —  Li  se  roşise
        loniţă (rîzînd): Ba io!          spatele  ca  racii  fripţi...  Oamenii  rîdeaii  de  se
        Ileana (afectat, pare c’ar plînge): Nu te mai   prăpădiau.  Cînd  i-am  lăsat,  s’au  îmbrăcat  re­
      mînca atîta cu mine!               pede  şi  s’au  urcat  în  căruţă,  bucuroşi  că  au  scă­
        loniţă: Fii şi tu mai veselă.   pat  numai  cu  bătaia.  Nu  ştiu  ce  hodorogiau
        Ileana: Eu nu-s fără gînduri, ca tine.   pe  nemţeşte,  dar  unul,  care  s’a  pus  să  mîie  caii,
        loniţă: Auzi, tu lleană ! — Atîta am rîs astăzi,   cum  era  mînios  pară,  a  dat  ca  un  prost  cu  bi­
      de-mi poate fi pe-o vară!         ciul  peste  urechile  cailor.  Caii  s’au  speriat,  au
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11