Page 8 - 1906-05

Nrul 5, 1906. LUCEAFĂRUL 107

fac mişcări ameninţătoare.) Dar cu blîndeţe, Aron s’a dus în sat, că azi nu-i în slujbă. Da
dragii mei. Hoţii din tabăra lui Pintea să nu unde-i Udrea ? Du-te şi adă-mi-1 aici!
uite, că sînge românesc nu-î iertat să ude spa­ loniţă: Mă duc căpitane! (Iese în dreapta).
dele noastre, fie acei Români cit de orbiţi ori
fi. Că noi iubim pe cei de un neam cu noi, Scena a X/l-a
chiar şi cînd aceştia ne greşesc. Plecaţi! O să Pintea şi Ileana.
hotărăsc pe urmă de soartea lor. — (Pleacă
Pintea (aşezîndu-se pe trunchiul de stejar):
spre cort.) Şi acu să mai povestim şi noi. Nu vii la mine?
T. Crăciun: — O vorbă, numai una — Ileana (se apropie şi se aşează pe genunchii
nobile Pintea, o vorbă numai. lui): Doamne cîtte-am aşteptat! Tu eşti rău!
Pintea (din uşe.): Astăzi nu! (Intră în Pintea: Ce să fac? Am atîtea treburi...
cort) (Puşcaşii îi leagă luîndu-î la mijloc, pleacă Ileana (răsfăţîndu-se): Şi cum m’ain speriat
pe unde au venit, împreună cu loniţă.) odinioară... M’am dus la izvor şi de odată aud
Scena a IX-a. „poac“ ! Am îngheţat toată şi am venit într’o
fugă să văd ce-i. (Netezîndu-i pletele) Tu nu
Pintea şi Ileana.
te-ai speriat ? Nu te-aî temut că te omoară ?
Ileana (venind cu ulciorul, grăbită.): Ce-a Pintea (zîmbind): N’ai văzut c’a tras cu pi­
fost asta ? Ce-a fost aci ? stolul în mine ?
Pintea (îi dă mîna): Bună ziua, llenuţă! Ileana (cu mirare prefăcută): Voia să te puşte?
Stăi aci niţel, că mă întorc îndată! Mă duc la Şi nu te-a nimerit?
tabără ... (pleacă în dreapta.) Pintea: Ba nimerit zău. Uite, aici! Dar
Ileana (cu supărare): Iară te duci? Tot glonţul a sărit dela mine ca nuca din părete.
singură să stau toată ziua ? Ileana (tot mai cu mirare): Nu te-a prins
Pintea (plecînd): Mă întorc, dragă. Am o glonţul ? Am tot auzit că tu eşti năzdrăvan,
leacă de lucru ! (Buciumul sună de nou) N’auzî? dar n’am crezut... Tu nu mi-aî spus !
(Pleacă.) Pintea (cu bunătate): Nu-î aşa lucru mare.
— Uite, o cămaşă de zale, care o port pe mine
Scena a X-a. cînd plec la drum. E făcută din zale mărunte,
Ileana şi oniţă. (Intră din fund) incît gloanţele nu pătrund prin ea. Poate, dacă
ar pune cineva în puşcă gloanţe mărunte de ar­
Ileana: Vezi, loniţă, cum mă lasă?! gint, ca firele de grîu... Dar tu nu spune ni-
loniţă: Nu fi copilă! Are de lucru! Se vede mărui! Mai bine-i să creadă oamenii că am far­
că magistratul vrea să-l prăpădiască ! N’ai văzut mece. Au mai mare încredere în mine... (sună
că era să-l puşte? un bucium de după culise) Ce-i ?
Ileana (speriată): Cine ? Asupra lui a puşcat? Ileana (se ridică de lîngă Pintea): O strajă !
loniţă: Asupra lui. Doamne, că n’am pace astăzi de ei!
Ileana: Şi nu l-a nimerit?
loniţă: Ba nimerit zău, chiar în inimă. Dar Scena a XII l-a.
glonţul nu l-a prins. Uite-1 aci (ridică glonţul şi-l Aceiaşi, o strajă.
arată Ileniî), s’a turtit...
Ileana (se uită la glonţ): N’am crezut pînă P in t ea : Ce veste-i ?
azi! Ce zici, loniţă, cum să fie? S t r a ge a: O scrisoare, căpitane !
loniţă (încet): Păi, ştiu eu? Am tot auzit Pintea: Cine-a adus-o?
că nu se prinde glonţul de el, dar acu văzui cu Straja (dîndu-i scrisoarea): Un om din Baia-
ochii. Tu nu ştii nimic? N’ai văzut? nu ţi-a Mare...
spus nimic? Pintea: Din Baia-Mare ? — Bine!
Ileana (misterios): Nu! nimic! Eu gîndesc Straja (salutînd): Să trăeşti, căpitane! (pleacă)
că e fermecat! Dar n’am vorbit nici odată cu Scena a X/V-a.
el despre asta. Pintea, Ileana.
loniţă: Se poate! Altfel...
Ileana (ascultînd): Auzi! Mi se pare că vine! Ileana (apropiindu-se): Scrisoare ? Dela
loniţă: Vine! cine ?
Pi ntea : Nici eu n’am văzut-o încă ! (O des­
Scena a Xl-a face şi ceteşte).
Aceiaşi, Pintea vine din dreapta. Ileana (Se aşează pe genunchii lui): Ce
scrie?
Ileana: In sfîrşit!... Pintea: Aşteaptă, tu! N’am cetit-o încă (ci­
Pintea (intrînd): Viu, viu! (cătră loniţă) Io- teşte şi dupăce o isprăveşte, o pune în buzunar.)
niţă, nu ştiu ce-î cu căpitanii! Nu ştiu unde-s! Hm! hm!