Page 11 - 1906-06
P. 11

#
        Nrul 6, 1906.               LUCEAFĂRUL                         131

       multe  ori.  (repede)  Mama  mă  întreabă:  Ce-î  cu   loniţă  (păşind  spre  mijlocul  scenei):  La  po­
       tine?— Eu zic că mă doare capul!...  runcă!
         Pintea:  Aşa  dară  tu  te  dud  acasă  şi  te   Scena a Xl-a
       gîndeştî  la  mine...  (Paula  oftează)  Şi  mă  aş­  Pintea (în cort), loniţă (face un semn) Avrămuţ (vine
       tepţi pînă viu...                               din dreapta).
         Paula (făcînd o mişcare): Să mă duc dară?
         Pintea (cu bunătate): Da, să te duci, că...  Avrămuţ (intrînd): E singur?
         Paula:  Bine!  Eu  te  ascult!  Să  vezi,  cum  te   loniţă  (dă  din  cap  afirmativ  şi  îl  duce  la
       voi  asculta  eu  şi  cînd  îţi  voi  fi  nevastă.  (Udrea   cort): Singur!
       se  ridică  din  ascunzătoare,  dă  din  cap  semnifi­  Avrămuţ  (în  uşa  cortului):  Bine  te-am  găsit,
       cativ şi se depărtează)            căpitane!
         Pintea:  Şi  acu,  du-te!  (o  sărută).  Paula,  să   Pintea: Bun sosit! Cine eşti? De unde vii?
       nu te vadă nime! Grăbiţi, că poate ploauă azi...  Avrămuţ:  Eu  sunt  puşcaş  în  tabăra  Mării
         Paula  (gata  de  plecare,  aproape  plîngînd):   Sale principelui Râkoczi Mă numesc Avrămuţ.
       Mă d u-uc!                          Pintea: Şezi voinice! Aduci vre-o veste?
         Pintea  (o  prinde  de  mînă  şi  o  conduce  din   Avrămuţ:  Şi  o  scrisoare.  (îi  întinde  scri­
       cort.  Face  semn  cătră  strajă,  care  se  apropie  cu   soarea sigilată).
       servitorul  Paulei):  Să-î  duci  pînă  ’n  sat!  Să  nu   Pintea (desfăcîndu-o): Dela Râkoczi?
       vă vadă nime 1                      Avrămuţ:  Măria  Sa  vă  doreşte  sănătate  şi
         Straja: La poruncă! Să trăieşti, căpitane!  a zis să-i duc răspuns.
         Paula (face adio cu mîna): Apoi să vii!  Pintea:  Bine!  (ceteşte,  a  parte)  „Măria  Sa
         Pintea:  De  bună  seamă!  (o  petrece  cu  ochii,   „principele  Francisc  Râkoczi  II.  scrie  nobilului
       apoi  singur)  Ce  îngeraş  de  copilă!  Sărmana!   „Pintea  din  Măgoaja,  căpitanul  răsculaţilor  ro-
       (se întoarce în cort şi se aşează la masă)  „mâni  şi  îi  doreşte  tot  binele!  Căpitane!  Am
         Paula (vine tiptil şi îl surprinde): Ce faci?  „aflat,  că  vitejii  Români  s’au  adunat  sub  cîrma
         Pintea   (ridicîndu-se):   Tu,   —   răutate!   Nu   „ta  şi  s’au  hotărît  să  lupte  în  potriva  duşma­
       te-aî dus încă?                    nului,  care  ne  răpeşte  avutul,  drepturile  şi  cre­
         Paula  (naivă):  Tu  aşa  te  grăbeşti...  voiam   dinţa.  Fiindcă  şi  efi  lupt  în  potriva  aceluiaş
       să văd ce faci... Nu te superi ?   „duşman,  m’am  gîndit  că  ar  fi  bine  să  ne  în­
         Pintea:  Nu,  nu  !Dar  du-te  acuşi,  că  te-ajunge   greunăm  puterile  şi  pînă  ce  eu  străbat  în  ţara
       ploaia  pe  cale.  Nădăşala  asta-i  semn  de  ploaie   „ungurească,  Românii  să  ţină  în  frîu  oraşele  din
       (se  aude  un  tunet  surd  din  depărtare),  Auzi?   „Ardeal  şi  din  partea  de  miază-noapte  a  Ardea­
       Nu ţi-am spus ?                    lului.  Să  păzească  de  transporturile  cătăneşti
         Paula (cu frică): Vai, — vine ploaia!  „şi  să  aibă  de  grije  ca  să  nu  mă  atace  dela
         Pintea!  încă  nu,  dar  grăbiţi  să  nu  vă  prindă   „spate.  Cu  ăst  gînd,  care  cred  că-î  şi  gîndul
       pe drum.                           „  Românilor  şi  al  căpitanului  lor,  eu  m’am  hotărît
         Paula (plecînd): Apoi să vii!    „să  te  fac  căpitan  al  meu;  iar  ca  să  ne  în­
         Pintea  (în  urma  lor):  Viu,  viu!  Să  ne  vedem   ţelegem,  îţi  trimit  pe  omul  meu  de  încredere,
       cu  bine!  (se  întoarce  în  cort  şi  se  aşează  la   „căruia  să-î  spui  un  loc,  unde  ne  putem  întîlni
       masă. Scrie).                      „în  taina  cea  mai  mare.  Aştept  cu  grabă  răs­
                                          punsul." (cătră Avrămuţ) Unde-i principele ?
                   Scena a X-a.            Avrămuţ:  Cale  de  o  poştă  de  aci,  în  pădure.
                                          Am  venit  tot  noaptea,  că  potrivnicii  ne  urmă­
               Pintea în cort. Straja, apoi loniţă.
                                          resc mereu. Ziua am stat prin păduri.
         Ion  iţă  (vine  din  stînga  şi  se  apropie  de  strajă.   Pintea: Şi vrea să ne întîlnim încă astăzi?
       Arătînd spre cortul lui Pintea): Aci-i căpitanul?  Avrămuţ:  Principele  te  roagă  să  îmi  dai  un
        Straja (face cu capul semn afirmativ): Aci!  om  de  încredere  care  să  ne  ducă  la  noapte  la
        loniţă: Ce face?                  locul  de  întîlnire.  Ar  fi  bine  să  plecăm  îna­
        Straja: Nu ştiu !                 inte de miezul nopţii!
        loniţă  (se  apropie  de  cort.  Din  uşe):  Să   Pintea:  Bine!  Va  merge  cu  tine  aprodul  meu
       trăieşti, căpitane!               loniţă!  (cătră  loniţă)  încalecă  şi  du-te  cu  dînsul!
        Pintea (ridicîndu-şî capul): Ce-i vestea, loniţă?  Cînd  se  înserează,  porniţi  pe  potecă  spre  peştera
        loniţă:  Căpitane,  —  a  venit  un  străin  şi  do­  pustnicului  Ilie.  O  să  fiu  acolo!  (cătră  Avrămuţ)
       reşte să-ţi grăiască!             Spune  principelui,  că  mă  închin  de  sănătate  şi
        Pintea: Cine-i? Ce fel de om?    că  mă  voi  duce  înainte  de  miezul  nopţii,  la  în­
        loniţă:  Pare  a  fi  Român,  dar  nu  din  părţile   tîlnire.
       noastre.  Mi  se  pare  că  aduce  o  scrisoare,  dar   loniţă: Mi se pare că va ploua!
       nu spune nimic... Zice că...        Pi  n  tea  (cătră  Avrămuţ):  Veni-va  stăpînu-tău  şi
        Pintea (întrerupîndu-1): Adă-1 dară!  dacă ploauă ?
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16