Page 11 - 1906-06
P. 11
#
Nrul 6, 1906. LUCEAFĂRUL 131
multe ori. (repede) Mama mă întreabă: Ce-î cu loniţă (păşind spre mijlocul scenei): La po
tine?— Eu zic că mă doare capul!... runcă!
Pintea: Aşa dară tu te dud acasă şi te Scena a Xl-a
gîndeştî la mine... (Paula oftează) Şi mă aş Pintea (în cort), loniţă (face un semn) Avrămuţ (vine
tepţi pînă viu... din dreapta).
Paula (făcînd o mişcare): Să mă duc dară?
Pintea (cu bunătate): Da, să te duci, că... Avrămuţ (intrînd): E singur?
Paula: Bine! Eu te ascult! Să vezi, cum te loniţă (dă din cap afirmativ şi îl duce la
voi asculta eu şi cînd îţi voi fi nevastă. (Udrea cort): Singur!
se ridică din ascunzătoare, dă din cap semnifi Avrămuţ (în uşa cortului): Bine te-am găsit,
cativ şi se depărtează) căpitane!
Pintea: Şi acu, du-te! (o sărută). Paula, să Pintea: Bun sosit! Cine eşti? De unde vii?
nu te vadă nime! Grăbiţi, că poate ploauă azi... Avrămuţ: Eu sunt puşcaş în tabăra Mării
Paula (gata de plecare, aproape plîngînd): Sale principelui Râkoczi Mă numesc Avrămuţ.
Mă d u-uc! Pintea: Şezi voinice! Aduci vre-o veste?
Pintea (o prinde de mînă şi o conduce din Avrămuţ: Şi o scrisoare. (îi întinde scri
cort. Face semn cătră strajă, care se apropie cu soarea sigilată).
servitorul Paulei): Să-î duci pînă ’n sat! Să nu Pintea (desfăcîndu-o): Dela Râkoczi?
vă vadă nime 1 Avrămuţ: Măria Sa vă doreşte sănătate şi
Straja: La poruncă! Să trăieşti, căpitane! a zis să-i duc răspuns.
Paula (face adio cu mîna): Apoi să vii! Pintea: Bine! (ceteşte, a parte) „Măria Sa
Pintea: De bună seamă! (o petrece cu ochii, „principele Francisc Râkoczi II. scrie nobilului
apoi singur) Ce îngeraş de copilă! Sărmana! „Pintea din Măgoaja, căpitanul răsculaţilor ro-
(se întoarce în cort şi se aşează la masă) „mâni şi îi doreşte tot binele! Căpitane! Am
Paula (vine tiptil şi îl surprinde): Ce faci? „aflat, că vitejii Români s’au adunat sub cîrma
Pintea (ridicîndu-se): Tu, — răutate! Nu „ta şi s’au hotărît să lupte în potriva duşma
te-aî dus încă? nului, care ne răpeşte avutul, drepturile şi cre
Paula (naivă): Tu aşa te grăbeşti... voiam dinţa. Fiindcă şi efi lupt în potriva aceluiaş
să văd ce faci... Nu te superi ? „duşman, m’am gîndit că ar fi bine să ne în
Pintea: Nu, nu !Dar du-te acuşi, că te-ajunge greunăm puterile şi pînă ce eu străbat în ţara
ploaia pe cale. Nădăşala asta-i semn de ploaie „ungurească, Românii să ţină în frîu oraşele din
(se aude un tunet surd din depărtare), Auzi? „Ardeal şi din partea de miază-noapte a Ardea
Nu ţi-am spus ? lului. Să păzească de transporturile cătăneşti
Paula (cu frică): Vai, — vine ploaia! „şi să aibă de grije ca să nu mă atace dela
Pintea! încă nu, dar grăbiţi să nu vă prindă „spate. Cu ăst gînd, care cred că-î şi gîndul
pe drum. „ Românilor şi al căpitanului lor, eu m’am hotărît
Paula (plecînd): Apoi să vii! „să te fac căpitan al meu; iar ca să ne în
Pintea (în urma lor): Viu, viu! Să ne vedem ţelegem, îţi trimit pe omul meu de încredere,
cu bine! (se întoarce în cort şi se aşează la „căruia să-î spui un loc, unde ne putem întîlni
masă. Scrie). „în taina cea mai mare. Aştept cu grabă răs
punsul." (cătră Avrămuţ) Unde-i principele ?
Scena a X-a. Avrămuţ: Cale de o poştă de aci, în pădure.
Am venit tot noaptea, că potrivnicii ne urmă
Pintea în cort. Straja, apoi loniţă.
resc mereu. Ziua am stat prin păduri.
Ion iţă (vine din stînga şi se apropie de strajă. Pintea: Şi vrea să ne întîlnim încă astăzi?
Arătînd spre cortul lui Pintea): Aci-i căpitanul? Avrămuţ: Principele te roagă să îmi dai un
Straja (face cu capul semn afirmativ): Aci! om de încredere care să ne ducă la noapte la
loniţă: Ce face? locul de întîlnire. Ar fi bine să plecăm îna
Straja: Nu ştiu ! inte de miezul nopţii!
loniţă (se apropie de cort. Din uşe): Să Pintea: Bine! Va merge cu tine aprodul meu
trăieşti, căpitane! loniţă! (cătră loniţă) încalecă şi du-te cu dînsul!
Pintea (ridicîndu-şî capul): Ce-i vestea, loniţă? Cînd se înserează, porniţi pe potecă spre peştera
loniţă: Căpitane, — a venit un străin şi do pustnicului Ilie. O să fiu acolo! (cătră Avrămuţ)
reşte să-ţi grăiască! Spune principelui, că mă închin de sănătate şi
Pintea: Cine-i? Ce fel de om? că mă voi duce înainte de miezul nopţii, la în
loniţă: Pare a fi Român, dar nu din părţile tîlnire.
noastre. Mi se pare că aduce o scrisoare, dar loniţă: Mi se pare că va ploua!
nu spune nimic... Zice că... Pi n tea (cătră Avrămuţ): Veni-va stăpînu-tău şi
Pintea (întrerupîndu-1): Adă-1 dară! dacă ploauă ?