Page 12 - 1906-06
P. 12

132                          LUCEAFĂRUL                  Nrul 6, 1906.


           Avrămuţ:   A   bună   seamă!   Principele   vrea   Al II-lea: Eu m’aş fi dus pe diseară acasă.
          să  isprăviască  iute,  că  oastea  lui  s’a  pornit  spre   I-ul: Oare unde s’a fi dus căpitanul?
          Oradea-mare.                        Al II-lea: Să vede că se gată de lucru.
           Pintea:  Bine!  Porniţi  dară,  că  peste-un  ceas   I-ul:  Aşa  se  vede!  Ar  şi  fi  vremea  că  m’am
          se face seară.                    urît cu lenevitul...
           Avrămuţ:  Pornim  !  Să  trăieşti,  căpitane  !  (iese   Al  II-lea  :  De  ne-ar  cădea  în  brîncî  Baia-mare,
          şi pleacă în dreapta, urmat de loniţă).  să avem unde să iernăm!
           Ion iţă (ieşind): Vii singur, căpitane?  I-ul:  N’ar  fi  rău!  (auzind  paşi)  Auzi!  Cine
           Pintea:  Singur!  —  Băgaţi  de  seamă,  că-i   vine?
          rău drumul.                         Al II-lea: Căpitanul Udrea!
           loniţă: Să trăieşti, căpitane!
           Pintea: Cale bună!                           Scena a XV-a.
                                                         Aceiaşi, Udrea.
                      Scena a XlI-a
                       Pintea, straja.        Udrea (intrînd): Bun lucru, ficiori!
                                              Amîndoî: Să trăieşti, căpitane Udrea!
           Pintea  (ieşind  din  cort,  cătră  strajă):  Suflă
          în corn, să vie căpitanii!          Udrea: Ce faceţi?
                                              I-ul: Curăţim hamurile.
           Straja: La poruncă! (suflă de trei ori).  Udrea: Căpitanul s’a dus?
           Pintea:  Du-te  şi  spune  să  pună  şeaua  pe
          calul meu!                          Al II-lea: Se vede că are vre-un lucru mare!
                                              Udrea:  S’o  fi  dus  la  drăguţe,  că  nu  se  mai
           Straja:  Mă  duc,  căpitane!  (iese  prin  fund,   satură...
          dă porunca şi se întoarce)
                                              I-ul: E om tînăr, doară!
                     Scena a XlII-a.          Udrea:  Atunci  să  stea  acasă  şi  să  nu  se  coco­
                    Aceiaş, Toader Crăciun.  ţeze de căpitan!
                                              Al II-lea: Te-aî sfădit cu el, căpitane Udrea?
           Pintea  (către  T.  Crăciun):  Aron  n’a  venit
          încă?                               Udrea:  l-am  spus  să  fie  mai  cu  minte!  S’a
           Crăciun:  încă  nu!  (pornesc  spre  cortul  lui   apucat  de  ce  nu-î  dă  mîna  să  facă.  De  nu  eram
          Pintea).                          eu,  v’ar  fi  băgat  într’o  cursă,  de  nici  unul  din
           Pintea:  Să  grijeşti  de  tabără  în  noaptea  asta!   voi nu mai vedea iarbă verde.
          Eti mă duc!                         I-ul: Ce spui?
           Crăciun: Cînd ? Acu? Vine furtuna!...  Udrea:  Din  pricina  asta  eu  mă  duc  din  ta­
           Pintea:  N’am  ce  face!  Merg  să  mă  întîlnesc   bără.  Bine  aţi  face,  de  v’aţi  vedea  şi  voi  de
          cu Răkoczi, pe la miezul nopţii.  drum.
           Crăciun: De ce nu vine aci?        Al  Il-lea:  Ne-om  mai  socoti,  căpitane  Udreo!
           Pintea:  Nu  poate!  Cătanele  împărăteşti  um­  (cătră I-ul) Eşti gata? (se ridică).
          blă să-l prindă.                    I-u 1! Gata! (se ridică).
           Crăciun: Şi cînd te întorci?       Al  K-lea:  Mergem  dară!  (cătră  Udrea)  Să
           Pintea  (intrînd  în  cort):  Spre  ziuă  !  (îşi  pune   trăieşti, căpitane Udreo! (Pleacă amîndoî).
          spada  şi  securea;  îşi  ia  mantaua  pe  umăr  şi   Udrea: Dumnezeu să vă păzească!
          puşca. Apoi îşi cercetează pistoalele. In răstimp).  Scena a XVI-a.
           Crăciun: Udrea plecat-a?         Udrea singur. (Din depărtare se aud tot mal des tunetele.
           Pintea:  Nu  ştiu!  De  nu  s’a  dus,  spune-î  că
          pe cînd mă întorc, să nu-1 aflu aci!  Udrea   (zîmbind   cu   mulţumire):   Aşteaptă
           Crăciun: Singur te duci?         numai,  Pinteo,  că-ţî  pun  eu  usturoi  în  zamă  !
           Pintea  (ieşind  din  cort):  loniţă  s’a  dus  să-i   Indemne-te  numai  dracul  să  te  apropii  de  Baia-
          călăuzească.                      mare!  (gîndit)  Dar  oare  unde  s’a  dus  în  cap
           Straja: Calu-i gata, căpitane!   de  noapte?  Nu  cred  că  n’are  ceva  în  gînd.  (agi­
           Pintea  (dînd  mîna  cu  T.  Crăciun):  Rămîi  cu   tat)  Te-aî  pus  cu  Udrea,  Pinteo?  Udrea-ţi  va
          bine,  căpitane!  Poartă  de  grije  să  nu  se  întîmple   pune  capul!  (priveşte  deodată  în  stînga)  Chiar
          ceva!                             vine!  Chiar  bine  că  vii  lleană!  Chiar  bine!  —
           Crăciun:   Fii   liniştit!   Să   umbli   norocos!   Să vedem ce vrea? (se retrage în dreapta).
          (Pintea iasă prin fund, T. Crăciun prin stînga).
                                                       Scena a XVII-a.
                     Scena a XlV-a.                       Ileana, straja.
            Doi puşcaşi, (aduc nişte hamuri, se aşează pe scenă şi   Ileana (intrînd, cătră strajă): Aci-i căpitanul?
           ncep să le lustruiască. Din depărtare se aud tunete surde).  Straja:  Ba  nu!  S’a  dus  ca  de-o  jumătate
           I-ul: Sileşte, Găvrilă, că ne apucă ploaia!  de ceas!
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17