Page 13 - 1906-06

Nrul 6, 1906. LUCEAFĂRUL 133
Ileana (surprinsă): S’a dus? Unde? Ho-ho! Prea lesne mi-ar scăpa. Stai, stai. O să
Straja: Nu ştiu! A zis să pui şeaua pe cal vă arăt eu, ce ştie Ileana. Stai, stai. Ha-ha-ha!
şi s’a dus. Udrea: Ce-î poţi face ? Glonţul nu-1 prinde.
Ileana: Aşa?... Fost-a azî cineva la el? Ileana: Nu? Lasă numai, lasă... Vrei să-mi
Straja: Mai întiî a fost un om mai bătrîn ajuţi ?
din Baia-mare şi o domnişoară tînără... Udrea (cu viclenie): Eu? Doamne fereşte!
Ileana (tresărind)O domnişoară?... Aî văzut-o Ileana (mirată): Ce e? Şi'tu ţii cu el?
cu ochii? Udrea: L-aş bea într’o lingură de apă, dar..
Straja: Cu ochii! Da ce-î? Ileana: Nu te teme. Am eu leac... Nu te
Ileana (înăduşit): Nimic! Ce să fie? (şi teme.
intră în cortul lui Pintea) S’a dus! Doamne, Udrea: Ce leac? Ştii doară ceva?
Doamne, ce să mă fac ? (cade pe laviţă). Ileana : Ştiu. Ha-ha! Ştiu. Ascultă: El poartă
Cine-o fi fost oare? (tresărind) Poate, Paula!? cămaşă de zale. Glonţul nu-1 pătrunde prin zale,
(îşi pleacă fruntea în palme şi plînge cu nă­ că-î prea mare... dar, ştii tu, Udreo — sînt şi
frama la ochi) Pinteo, Pinteo, bată-te Dumnezeu
gloaţe mici... ştii tu...
Scena a XVII/-a. Udrea: Ştiu, ştiu...
Ileana (tot mai disperată): Şepte-opt gloanţe
Ileana, Udrea.
mărunte... ca mazărea, ca griul,... gloanţe de ar­
Ud re a (vine încet în cort): Bună seara, Ile- gint... Le pui în puşcă, — (arătînd cu mîna ca
nu ţă ! şi cînd ar trage cu puşca) tragi cocoşul, —
Ileana (zăpăcită): Tu eşti Udreo? poac, apoi se poate cununa cu domnişoara lui...
Udrea (prefăcut): Mi se pare că aî plîns... M’ai înţeles?... Ha-ha-ha!
Ce aî? Udrea (prefăcut): N’am înţeles!
Ileana (ascunzîndu-şî plînsul): N'am nimic! I l e a n a (rînjind): Cum ? N’ai înţeles ? Gloanţe
Udrea: Nu tăgădui Ilenuţă! Văd eu, şi ştiu de argint în puşcă...
eu ce ai! Sărmană fată! Nu-i lucru creştinesc U d r e a : Bine, bine. Dar cine să-l puşte? Şi
ce face omul acela cu tine. unde ? Aci în tabără ? Ne-ar spînzura pe amîndoî.
Ileana (privindu-l în ochi): Ce-aîzis? Cine? I l e a n a : Unde?... Unde?... Gîndeşte-te. Ai
Căpitanul? Ştii şi tu? tu minte! Dar la Baia-Mare?... Dar pe drum?...
Udrea (cu viclenie): Ban’olşti! Vede doară Eu mă duc, mă duc acasă... Celelalte-s treaba
toată lumea că te înşală, te minte, îşi bate joc ta ! . . . Ha-ha-ha! Noapte bună, Udreo.
de tine! La toţi li-e milă de tine! Noapte b u n ă . . . Noapte bună, Pinteo! Ile-
Ileana (ridicîndu-se): Spune ceştii, spune!... nuţa ta se duce. Ha-ha-ha. Noapte bună! (iese
Udrea (prefăcut): Sărmană Ilenuţă!.,. prin stînga. Udrea rămîne uimit).
Ileana (lovind cu piciorul în pămînt): Spune!...
Udrea: Ce să-ţi spun? Ce ştie toată lumea. Scena a X/X-a.
Pe unde umblă, în tot locul are cîte-o drăguţă. Udrea, singur. (Tunetele tot mai apropiate, lasă pe
Acu începe să şi le aducă aci în tabără. scenă şi fără să bage seamă straja, — gesticulează
Ileana (ca muşcată): In tabără? Cine-a fost ca nebun. Straja îl priveşte speriat).
aci ? U d r e a (singur): Mai curînd, decît nădăj­
Udrea (liniştit): Cine? O fatuţă tînără din duiam. Aşa — aşa! Hm. Gloanţe mărunte ca
Baia-mare... griul... gloanţe de argint (cu patimă) le pui în
Ileana (desperată): Cir.e-e?... puşcă, — (imitînd mişcarea Menii) — poac, şi...
Udrea: O chiamă: Paula! Ah! Pinteo, năzdrăvanule! Aşteaptă numai, aş­
Ileana (cu furie): Paula? Ştii de bună seamă? teaptă. (ieşind prin stînga) Gloanţe de argint
Udrea: D’apoi! l-am văzut şi i-am auzit. Au mărunte, — poac, şi noapte bună, căpitane, (straja,
rămas singuri în cort şi să drăgosteau ca tur­ uimit, ridică tulnicul şi suflă alarm).
turelele. Apoi s’a dus după ei la Baia-mare.
Vrea s’o ia de nevastă... Scena a XX-a.
Ileana (cu furie): Nu minţi? (rugătoare) Zi Straja, T. Crăciun, puşcaşi, străji, vin in fugă.
că minţi. S t r a j a : Haidaţî, haidaţi...
Udrea (cu milă prefăcută): Doamne, Ilenuţă, P u ş c a ş i i : Ce-î? Ce-î?
cum aşi vrea să nu fie drepte cele ce-ţi spun.
Dar ce să fac? M’a cuprins mila de tine, că te T. C r ă c i u n (venind navală): Ce-i? Ce s’a
batjocoreşte... întîmplat?
Ileana: Ha-ha-ha. Aşa, Pinteo? Aşa?... S t r a j a : A înebunit căpitanul Udrea. (Invăl-
Udrea: Aşa! N’aî decît să-l părăseşti. măşală. Toţi fug după el).
Ileana: Eîi? Ha-ha-ha. Eu? Să-l părăsesc? (Cortina).