Page 14 - 1906-06

134 LUCEAFĂRUL Nrul 6, 1906.
PRimAUflRÂ.
Au înverzit iar vesel mălinii la fereastră
Şi-o ramură ’nflorită vestind la geamuri bate,
Că dulcea primăvară e iar pe lumea noastră.
Rămas bun, casă tristă, şi florilor din glastră,
Mi-e dor, mi-e dor de soare, mi-e dor de libertate.

Să-mi mai desmierde ochii livezile in floare,
Cuprins de 'nsufleţire să ’nbrăfişez pămintul,
în suflet să-mi pătrunză lumina dela soare,
S’alerg uitat pe cîmpuri, să cad de pe picioare
Şi cintec de mărire să-mi fie tot cuvîntul.

Să mi se pară viaţa ca fulgul de uşoară,
Cu avint să ’ncalec roibul cel mul nebun din stavă,
Să trec in zarea largă ca pasărea ce zboară. -
Un singur cuget numai pe lume să mă doară
Că nu pot avea aripi să mă înalţ in slavă.
Rămas bun, casă tristă şi de ’ntunerec plină,
De neagra ta ’nchisoare mi-e groază şi mi-e silă;
în zări m'ademeneşte viaţă şi lumină
Şi ape ce-mi murmură şi viaturi ce-mi suspină.
Rămas bun, casă tristă şi vrednică de milă. Băeţî din Susnieviţa (Istria).
A. Esca. (Colecţia etnografică Dr. I. Popovici).
(rX, .jfi)
Cugetări.
Cei mai monstruoşl oame­
ni sînt aceia cari t o t d e a u n a
vrobesc numai de ei înşişi.
Patima caricaturizează ade­
seori individualităţile cele mai
mari. Y.
Pastel.
Pe la cuiburi se ’nfiripă
Viersul multor cîntăreţe, —
Dulce şi curat ca dorul
Duor£suflete răzleţe.
Fluturi mititel în stoluri
Tremur aripile albe,
Peste flori şi prin răzoare
Se întind uşoare salbe.
De pe scocuri curg a lene
Lacrime mărunte ’n gîrle,
Pleacă rîul blînd cu doina
Ferărie din Letai (Istria). Fermecată dela tîrle . ..
(Colecţia etnografică Dr. 1. Popovici). V. Loichiţă.