Page 3 - 1906-06
P. 3

•lUCElFIRUl


                             REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
         ©-                      0 SUB DIRECŢIA (i   =               -©
                    Plor: RLEXflNPRU CIURfl, OCTflUIRN GOGfl, OCTflVIflN C. TĂSLĂURNU.



                                                       ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.




                                   SINGURI.
                                 (După Ada Negol)
                          Uezi sîntem singuri. — Lasă-mă, mă lasă
                          în inimă din jalea mea să-|i picur,
                          Pin plînsul mieu sfrioit de anii vitregi,
                          Pin patima atîtor doruri moarte ...
                          —  Mi-e dor acum de lacrimi.
                          La pieptul cald, azi lasă-mă, mă lasă
                          Să plec odichneî mintea mea trudită,
                          Ca paserea căpşoru-i supt aripă,
                          Ca trandafirul adormit supt frunze.
                          —  Mi-e dor acum de pace.
                          Şi fruntea albă lasă-mă, mă lasă
                          Pomol s'ating’a mele buze arse
                          Şi ’n şopote să-|î tremure cuuîntul
                          Ce ca un uaier sufletu-mi străbate ...
                          —  Iubire, oreau, iubire!
                                            Octavian Goga.
                                      —•l|0|l>—
                                   Raze şi unde. 1
         Undele:                           Razele:
           Staţi gata, căci e vremea ca să răsară-acum,   — „Acolo-i doar luceafăr“ — şi-l jeluiţi de soartă?
           Ne-om limpezi cu toate mai clare, tot mai clare,   O, sterpelor răsfringeri, de unde să ştiţi voi
           Şi razelor sfioase deschide-le-vom drum   Din ce-adîncimi senine e mila ce ne poartă
           Să-l cobortm chiemîndu-l în rugi ispititoare. —  Să oglindim un zimbet în veşnicul noroi?

           Că-şi arde strălucirea în van acolo ’n nori   De unde să ştiţi fala de a lumina cărări
           Şi doar un semn aşteaptă Ia noi să se coboare
                                              Pe-un drum ce-al tău e singur in vecii ’ntunecimei,
           Să-i fie cer adincul cu ’ntregile-i comori.  Cind astrul doar prinosul de tainice visări,
           Acolo-i doar luceafăr şi noi l-om face soare. —  Şi-l tremură în unde — nimic din înălţime-i.
                                        i|q|i* - - -   -----  Fatma.
         1  Din volumul de „Versuri" apărut acum în editura „Luceafărul.'
   1   2   3   4   5   6   7   8