Page 4 - 1906-06
P. 4

124                        LUCEAFĂRUL                   Nrul 6, 1906.
                                       PRflGOSTE.
                                     — Fragment din nuvela: Ursitnl. —
             Despre  părintele  Catană,  atît  în  Rîşcov,  cit  şi   lată  de  ce  dar  acum  tot  satul  aşteaptă  cu  ne­
            prin  satele  mărginaşe  nu  se  vorbia  decît  de  bine.   răbdare  să-l  vadă  pe  părintele  Catană  socru
            Om  cu  minte  şi  cumpănit  în  toate  a  ştiut  să-şî   mare  cu  singurul  şi  cel  dintîî  băiat,  dintr’un  cîrd
            facă  numai  prieteni...  Ar  fi  fost  destul  să  des­  de  fete  ce-î  dăruise  Dumnezeu,  să  petreacă  la
            chidă  gura  şi  tot  satul  să-î  fie  de  ascultare,  să   Tudorică  socoleanul  care  le  cînta  aşa  de  frumos
            sară  şi’n  foc  pentru  „taica  părintele",  cum  îi   în  strană  şi  care,  nădăjduiau  să  le  rămînă  stîlp
            ziceau  eî...  Cînd  părintele  ar  fi  avut  vre-o  bu­  bisericei  alături  de  bătrîn.  —  Voiau  şi  eî  să
            curie,  poporanii  toţi  se  împărtăşiau  de  ea...  şi   nuntească  şi  să  se  bucure  de  o  potrivă  cu  pă­
            din  potrivă  cînd  vre-un  năcaz  ar  fi  stat  să-î  că­  rintele  şi-ai  casei  lui,  de  fericirea  flăcăului,  pe
            şuneze  supărare,  iarăşi  toţi  nu  ştiau  cum  să  facă   care  se  deprinseseră  să-l  vadă  ca  pe  feciorul
            şi  ce  să  dreagă  numai  să-î  tocmiască  lucrurile   lor, feciorul satului.
            pe  plac.  Dar  nu  era  numai  atît.  Pe  lîngă  păstorul   Auzise  toţi,  se  zvonise  prin  sat  că  părintele
            iubit  mai  era  şi  preuteasa  Simina,  care  ştia  să  ur-   Catană  se  ’ncuscreşte  cu...  Sava  din  Dumbrava
            ziască  cu  mult  meşteşug  firul  scump  al  dragostei   şi  că  de  Sînta-Măria-Mare  au  să  facă  nuntă  de
            ce  trebuia  să  lege  pe  preot  de  poporanii  lui.   să  se  ducă  vestea;  dar  iarăşi  se  mai  şoptia  pe
            Femee  mărunţică  la  trup,  oacheşă,  cu  părul   ici  pe  colea  că  Sava  s’ar  ţine  tare  şi  că  nu  s’ar
            negru  şi  cu  ochii  ca  doi  cărbuni  se  vedea  că   prinde  să  se  nemuriască  cu  preotul  din  satul
            fusese  femee  frumoasă  în  tinereţa  eî,  dar  nici   lor...  şi  lucrul  acesta  îi  mira  pe  ei...  Nu-şi
            acum  nu  i-ar  fi  găsit  nimeni  cusur.  Timpul  şi   puteau  da  cu  gîndul  ce  pricină  să  fie  la  mijloc.
            grija  unei  gospodării  ca  cea  a  părintelui...   De  bogat  şi  cu  vîlvă  mare  îl  ştiau  ei  pe...
            schimbase  mult  din  podoabele  care-1  ademenise   Sava,  dar  nici  preotul  lor  nu  era  lepădat;  că-î
            în vremuri ca s’o facă preoteasă.  era  fata  frumoasă  şi  cu  cătare,  asta  iar  o  ştiau,
             Deşi  împovărată  de  copii  încă  din  anii  ti-   dar  nici  flăcăul  nu  era  ori  cine,  era  socoleanul
            nereţei,  copii  cari  au  venit  la  şir  şi  din  belşug,   părintelui  Catană...  Şi  dacă  nu  era  aşa  frumos
            totuşi  nu-î  stătea  de  potrivă  altă  gospodărie  de   la  chip  de  să  stee  potrivă  miresii,  apoi  avea
            laudă  din  sat.  Umbla  ca  o  sfîrlează  în  toate  păr­  alte  daruri  dumnezeieşti;  avea  bunătate  de  su­
            ţile  şi  treburile  se  rînduiau  pe  plac...  Harnică   flet  ca  al  mîne-sa  şi  un  glas,  de  cînta  să  ’n-
            era  el  preoteasa,  dar  pe  lîngă  vrednicia  ei  aducea   treacă pe orice meşter de strană...
            spor  în  casă  şi  ajutorul  Rîşcovenelor,  de  care   Şi  aşa  se  frămîntau  şi  ei  cu  gîndul  neştiind
            nu  era  lipsită  niciodată.  Femeile  satului,  ce   ce  să  creadă.  Din  satul  lor  singur  Petre  Grăni­
            făceau,  cum  îşi  potriviau  treburile  la  casele  lor,   cerul  ştia  rostul  cu  nunta  zvonită,  ca  unul  ce
            căci  tot  găsiau  timp  să  s’abată  şi  pe  la  gospo­  era  neam  cu  al  de  Sava  din  Dumbravă,  şi  pe­
            dăria  părintelui.  Nu  se  puteau  întîlni  două  în   ţitor  stăruitor  din  partea  părintelui,  dar  nu  spunea
            cale  fără  ca  din  una  ’n  alta  să  n’aducă  vorba   nimic  cu  temeiu  cînd  îl  întreba  cineva  de  is­
            şi  despre  „maica  preoteasa"  şi  fără  să  se  în­  prava ce face cu peţitul lui.
            demne,  una  pe  alta  la  clăcile  de  scărmănat  lînă,   Nerăbdători,  unii  din  Români,  cînd  le  venia
            la  şezătorile  de  tors,  unde  mînile  lor  harnice  se   vorba  potrivită,  întrebau  pe  părintele  de  nunta
            ’ntreceau  la  lucru  cu  spor.  Şi  astfel  trebile  gloată   plănuită,  iar  femeile,  cum  sunt  ele  fragede  de
            mergeau  strună,  petrecute  fiind  printre  mînile   gură,  tot  iscodeau  pe  preoteasă;  dar  nici  dintr’o
            cele  multe;  dar  şi  preoteasa  ştia  să-şî  poarte   parte nu s’auziau vorbe de bucurie.
            rostul.  La  orice  isprăvit  de  lucru  cinstia  lucră­  Şi  de  altfel  ce  le-ar  fi  ştiut  spune  bieţii  oa­
            toarele  cu  ce  era  mai  potrivit,  c’o  gură  de  vin,   meni  cînd  cirpănosul  de  Sava  îi  purta  numai
            ori  cu  un  ciocănaş  de  rachiu,  dar  mai  ales  lc   cu  vorba.  —  Nu  se  dădea  prins,  dar  nici  nu
            mulţumia  cu  vorba  eî  dulce  şi  cu  vecinicul  surîs   le  reteza  cuvînt  odată,  ca  să  ştie  încotro  să
            ademenitor.  Şi  cu  chipul  acesta  îşi  arvunia  pentru   apuce.  Şi  apoi  îngăimala  asta  le  făcea  cu  atît
            totdeauna dragostea şi ajutorul Rîşcovenelor.  mai  rău,  cu  cit  lumea  din  sat  vecinie  îi  aţîţa  cu
   1   2   3   4   5   6   7   8   9