Page 5 - 1906-06

Nrul 6, 1906. LUCEAFĂRUL 125

întrebările, iar flăcăul slăbia văzînd cu ochii.— cum era timpul şi după cum erau împărţite şi
—De băiat se îngrijia el şi preotul, dar mama treburile ... Dar era destul să iasă de pe poarta
preoteasa se frigărea ca pe jăratec, bătîndu-se casei, să scape pe potecile tăcute şi gîndul lui
cu mintea ce-ar putea face să-T mai abată gîn- să rătăcească peste dealuri, iar Şargul să meargă
durile cari-1 stăpîniau atit de chinuitor... Acum în voia lui încotro îl îndrepta pasul. Odată por­
începea ea să-şi dee seamă că toată vina în- nise de-acasă cu desagii plini de merinde^ pen­
curcătureî aceştia, tot păcatul dragostei aprinsă tru prînzul cosaşilor din poeniţa Codrului şi
în sufletul băiatului cădea numai asupra ei, căci fără să-şi dee seamă flăcăul nostru, în plînzul
ea stăruise ca să peţiască pe fata lui Sava Bu­ cel mare, s’a pomenit pe uliţile satului Dum­
suioc şi tot ea îndemnase pe băiat să se ducă brava ... Cînd şi-a dat socoteala de ceea ce
s’o vadă la horă în Dumbravă. Băiatul la înce- făcuse a ’ndreptat calul peste dealuri, prin co­
ceput, fie din ruşine, fie poate că dragostea n’a- dri de-adreptul spre locul, unde'aveau cosaşii
vusese timp să ’ncolţiască în sufletul lui, nu şi cu tot îndemnul, ajunsul i-a fost la amează...
prea stăruia să se ’nsoare. — Dela Sînt-Ilie în­ Norocul cosaşilor, că în urma flăcăului plecase
coace însă, de cînd jucase lîngă Stanca în hora de acasă şi mama preoteasa pe alt cal, cu alţi
cea mare din iarmaroc... socoleanul nu mai desagi plini pentru masa de-amiază, şi care a
avea altă vorbă decît de Dumbravă, de Stanca prins bine chiar pentru prînz. Cosaşii s’au mul­
şi măcar că feciorul o dedea pe încunjurul, to­ ţumit şi cu prînzul făcut cam tîrziu, şi nici
tuşi mama pricepea despre ce era vorba. — La n’au bănuit oricina, căci stăpîna ştiuse să arunce
început le-a părut bine că băiatul începuse să vina în altă parte... Se temea să nu afle
deslege vorbă despre însurătoare, şi mai ales lumea, ceea ce se petrece în casa lor, să afle
că i se batea ochiul tot la fata lui Sava..., fată satul zbuciumul băiatului.. . Voaia să-şi poarte
pe care o ochise pentru el încă din vreme... durerea singură în sufletul ei, şi de s’ar putea
Şi ’nchipuiau, că lucrurile au să meargă uşor. ferită chiar şi de cei ai casei lor... Iată de ce
Cum or peţi fata, fruntaşul din Dumbravă are a ştiut să acopere întîmplarea cu băiatul, din
să se prindă bucuros să se încuscrească cu ei, ziua aceea, pe care, de şi n’o ştia de-a fir a
mai ales, cînd era vorba s’o facă preoteasă, s’o păr, totuşi o bănuia ...
dee după un socolean de laudă cum era bă­ Şi ca să tae pofta cosaşilor de orice iscoadă,
iatul lor. — Acuma însă, cind vedeau cît de şi să ’ndrumeze povestea pe poteci înşălătoare,
greu se ţine Sava, intrase în grijă mare şi le cum îşi zări băiatul venind dinspre dealurile
părea rău, că abătuse gîndul flăcăului în spre Dumbravei cu calul numai spume, îi eşi înainte
acea parte, de unde nu s’arătati sorţi de voe şi-l întrebă, dacă a găsit mulţi oameni pentru
bună. a doua zi la adunat.
Preotul apucînd într’o parte ori în alta după Flăcăul pricepînd gîndul ocrotitor al mamei
treburile de afară ale gospodăriei, nu prea avea s’a roşit răspunzînd că n’a avut vreme să caute,
timpul să citească în ochii băiatului taina ce-î dar a lăsat bani unui dragoman, care o să vie
sbuciuma sufletul tinăr; sau dacă pricepea tot, de seară cu răspuns.
tăria de bărbat îl îndemna să nu iee în samă Şi întîmplările s’aii acoperit cu atîta grijă, îneît
slăbiciunea trecătoare a tinereţei... Şi apoi tot nimeni n’a ştiut de rostul adunătorilor căutaţi
nu pierdură nădejdea, Sava nu rupsese vorba prin Dumbravă. Dar dacă părintele n’o ştia pe
hotărîtor. asta, apoi cunoştea pe altele, de care nu
Preuteasa însă cu inima ei de mamă duioasă, bănuia preoteasa. Şi tot aşa şi-au ocrotit băia­
nu-şî scăpa nici o clipă băiatul din ochi. Ca tul unul de altul cu nădejdea, că doar o mai
să-l facă să mai uite ispita acea de fată, care-i uita, doar şi-o mai muta gîndul în altă parte,
stăpînea sufletul, îi făcea cale s’abată după tre­ pe unde fusese şi văzuse alte fete poate şi mai
buri ... Flăcăul supus şi cuminte cum era, nu frumoase şi mai cu avere, şi dela care le veniau
se ’mpotrivea . .. încăleca Şargul pintenog şi răspunsuri fel de fel..., dar de unde, el din
purcedea în Gropi la coasă, în Curături la se­ potrivă . .., nu-şi abătuse ochii nicăirî. Sufle­
cere,ori în Ceir la clăditul finului, aşa după tul lui era în Dumbrava şi gîndul într’acolo îi