Page 6 - 1906-06
P. 6
Interiorul biscricei gr. or. din Gurariu in cursul serviciului divin.
zbura vecinie. Vorbăreţ nu fusese flăcăul nici doria, cînd era departe de stat, îî va împros
odată, dar nici tăcut peste fire ca acum, nu-1 păta sufletul lui mohorît. — Dar toată nădejdea
ştia părintele. S’ascundea de lume şi se ferea lui era zadarnică... In mijlocul cîmpuluî, în
pînă chiar şi de al casei, cărora nu îndrăznea undele aurii ale lanului de grîu copt, acolo în
să le spue ce-î stătea pe suflet. Numai surorii, mijlocul seceretoarelor tinere şi frumoase, el se
mal mică decît el, dar care era fată mare, i-a simţia străin. Viersul duios al doinei, pe care
mărturisit odată dragostea lui... spunîndu-I că îl ziceau fetele, viersul acela plin de jale ori
de n’o lua pe Stanca lui Sava, el moare... de dor îî răscolea sufletul, şi gîndul lui alerga
Preoteasa cînd a auzit, fier ars i-a trecut prin departe după dragostea rătăcită în satul de
inimă şi privindu-şl băiatul tot printre lacrimi, peste dealuri... Şi ori cît de aproape era Dum
se zbătea cu gîndul, ce-ar putea face să toc brava pentru gîndul lui harnic, totuşi se vede
mească lucrurile cu bine şi să-l vadă fericit... că zăbovia mult prin preajma casei lui Busuioc,
Părintele, din potrivă, o bombănit supărat în- căci adeseori se pomenea stînd ca de piatră,
demnîndu-1 să nu tot cobiască şi să s’apuce cu secerea prinsă pe umăr şi rămas în urmă
de muncă. Flăcăul simţind că prin stăruinţa cine ştie cît de departe de secerătorl...
dragostei lui aduce supărări în casă, îşi strîn- Dar la biserică .. . ! Pe lîngă păcatul cel mare,
gea în suflet tot amarul, tot dorul care-1 mistuia apoi şi ruşine de moarte faţă cu tată-său . ..
şi să dădea supus.treburilor... nădăjduind că întră în strană cu sufletul curat şi cu gîndul
poate s’o mal lua cu lumea, s’o mal îndră numai la cele sfinte. . . începea se cînte aşa,
gosti iarăşi de doina, pe care-o ziceau fetele cum învăţase el în scoală şi cum îl îndemna
marijeu atita foc, la muncă de cîmp, şi că fru- inima . . . Bisericuţa mică aromită de mireazma
museţa cuprinsului lor, frumuseţe pe care o tămîieî răsuna în amestecul cîntecelor sfinte şi