Page 8 - 1906-06
P. 8

>




           128                           LUCEAFĂRUL                 Nrul 6, 1906.
                                      Pintea Viteazul.
                                 Dramă istorică în trei acte şi un tablou.
                                       De V. E. Moldovan.

                                         ACTUL II.
           Un  ochiu  de  pădure.  O  parte  din  tabără.  In  dreapta   fund.  Deasupra  eî,  armele  luî  Pintea.  O  strajă  stă  în
          un  cortuleţ.  Al  lui  Pintea,  în  stînga.  Mai  in  fund,   fund,  înarmat,  lîngă  un  arbore.  Din  cînd  în  cînd  trece
          unul  mai  mare,  al  căpitanilor.  Focuri  stinse.  In  fund  cor­  cîte-un  puşcaş,  ducînd  în  mînă,  apă,  haine,  hamuri
          turi,  căruţe,  puşti  acăţate  de  arbori,  roate  de  car,  hamuri.   etc.  Cind  se  ridică  cortina,  Pintea,  Aron  şi  Udrea
          Cortul  lui  Pintea  e  cu  uşa  spre  public.  In  el  o  masă   stau  la  masă,  în  cortul  căpitanilor.  La  mijlocul  cortului
          de brad pe pociumbi bătuţi, caşi patul. O ladă în  straja se schimbă.
                        Scena /.            ţînea  cu  împărăţia  şi  vor  deschide  porţile  ora­
                Pintea, Aron, Udrea, — pe urmă T. Crăciun.  şului oricînd vom porunci noi...
                                              Udrea  (ironic):  Numai  dacă  ar  fi  ei  aşa
            Pintea:   Căpitanul   Toader   Crăciun   zăbo­  de proşti să se sperie cu una cu două ! ...
          veşte.                              Pintea:  Vom  afla  noi  cale,  cum  să-î  spe­
            Aron:  Astăzi  el  ţine  slujbă.  Dar  soseşte   riem .. .
          acuşi.                              Udrea: Cu gura ...
            Pintea:   Om   de   treabă,   care   grijeşte   de   Pintea: Cu gura puştilor!
          toate,  şi  nici  greşala  cea  mai  mică  nu-i  scapă   Udrea:  Eu  zic,  să  te  astîmperî,  Pinteo,  că
          din vedere.                        ţi-î da odată de om ! ...
            Udrea:  Cînd  voia  să  te  prindă  ori  să  te
                                              Crăciun  (cu  mînie):  Eu  nu  ştifi  ce  are  omul
          puşte,  la  porunca  magistraţilor  din  Bistriţa,  n’aî   ăsta.
          zis că-i om de treabă . ..          Aron:  Aşa-î  Udrea  totdeauna!  Gură  multă,
            Pintea:  El  nu  era  de  vină.  Nu  ştia  cine
          sîntem  noi  şi  ce  voim.  Credea  că  sîntem  hoţi   ispravă puţină!...
                                              Udrea:  Eu  ştiu  ce  ştiu  şi  nu  mă  duc  la  spîn-
          de  jaf,  şi,  ca  om  de  omenie,  voia  să  ucidă   zurătoare de dragul gărgăunilor luî Pintea.
          pe  căpitanul  hoţilor.  In  locul  lui  şi  noi  aşa
          făceam.  Cînd  a  văzut  însă  şi  ne-a  înţeles,  a   Crăciun:  Dar  cine  te-a  chemat?  N’ai  venit
          intrat  şi  el  în  tabără  cu  100  de  puşcaşi.  L-am   tu în tabără de bună voie?
          făcut  căpitan  şi  nu  m’am  înşelat.  El  e  viteaz   Pintea:  Destul!  Am  băgat  de  seamă  că  de-o
          şi harnic ...                      vreme  cu  Udrea  n’o  mai  scoatem  la  cale.  Cînd
            Aron (întrerupîndu-1.): Iată că vine!  are  slujbă,  se  îmbată  şi,doarme.  Nu  se  supune
            Pintea   (cătră   T.   Crăciun):   Te-am   chemat   la  poruncă!  Pilda  lui  strică  pacea  oamenilor.
          la  sfat,  căpitane  Crăciun.  Şezi  aci  la  masă  şi   Trebue să isprăvim odată!
          spune-ţî  şi  tu  gîndul.  E  vorba  de  oraşul  Baia-   U drea: Să isprăvim !
          Mare  şi  despre  planul  nost,  cum  l-am  putea   Pintea: Spune ce vrei?
          freca niţel, că prea s’a dat pe partea împărăţiei...  Udrea: Vreu să mă las de voi!
           T.  Crăciun  (aşezîndu-se  la  masă):  Vom  face   Aron:  Cin’  te  ţine?  Pace  bună  şi  p’aci  ţi-e
          cum va fi mai bine. Ce zice căpitanul Aron ?  drumul:
           Aron:  Noi  trebue  să  băgăm  bine  de  seanT*>   Pintea:  Bine!  Te  desleg  de  jurămînt.  Poţi
          ce  facem.  Dacă  nu  potrivim  bine  lucrurile,  da^ă   să  pleci;  mai  bine  şi  faci,  decît  să  ne  încurci  merefl.
          sîntem  biruiţi  oamenii  îşi  pierd  îndrăzneala.   Dar  una  să  ştii:  Dacă  te  pune  dracu  să  ne
          Eu  gîndesc  că  ar  fi  mai  bine  să  mai  aşteptăm   vinzi  tainele,  —  din  ziua  acea  spovedeşte-te  şi
          o lună de zile.                    te cuminecă!...
            T.   Crăciun:   Nu-i   aşa,   căpitane!   'Oamenii   Udrea: Păgîn mai eşti!
          n’au  astîmpăr.  Se  urăsc  fără  lucru.  Mereu  mă   Pintea:  Ai  putut  să  vezi  că  Pintea  nu  glu­
          întreabă:  Ce  facem,  căpitane,  de  ce-am  venit   meşte  !  Şi  acu  du-te  cu  bine!  Adună-ţî  tot  ce  ai
          noi în tabără ?                    şi pînă de seară să pleci!
            Pintea:  Bine  zice  şi  Crăciun,  bine  zice  şi   Udrea  (ridicîndu-se):  N’am  ce  aduna!  Mă
          Aron.  Dar  eu  aleg  calea  de  mijloc.  Baia-Mare   duc mai sărac, cum am venit. Dar iată, plec!
          nu-î  un  sătuleţ.  Dacă  o  cuprindem,  vom  fi  siliţi   Aron:  Noi  n’am  venit  în  tabără  să  ne  îm­
          să  ţînem  în  oraş  cel  puţin  150  de  puşcaşi.  De   bogăţim.
          aceia  eu  gîndesc  că  ar  fi  mai  bine  să  îi  băgăm  în   Pintea: Trebuia să întri între tâlhari!
          spaimă,  ca  să  ne  plătească  cu  bani,  cu  grîîi,   Udrea:   Bine,   bine!   (deslegîndu-şi   spada)
           carne  şi  cu  iarbă,  iar  noi  să  le  dăm  pace.  Să-i   Aci-î  spada!  Nu  duc  nimic!  (plecînd)  Sănătate
           silim  să  lege  contract  cu  jurămînt,  că  nu  vor  bună! (singur) Am eu ac şi de cojocul vost!
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13