Page 9 - 1906-06

Nr. 6. 1906. LUCEAFĂRUL 129
Scena a ll-a. loniţă: Udrea îşi ia ziua bună! Abia se poate
Pintea, Crăciun, Aron. despărţi de mine...
Udrea (mînios) Ba dracu ! (pleacă prin fund).
Crăciun: Omul ăsta n’are gînduri bune!
Aron: Mă tem şi eu! Crăciun (în urma lui): Apoi să-ţi vezi de
Pintea: Lăsaţi-1 cu încetul! Cum şi-o săra, drum!
aşa va mînca! loniţă: Lasă-1 săracu! (rîde)
Aron: Ar fi bine să ne mutăm tabăra! Udrea (întorcîndu-se, cu mînie): Ţi-i grabă
Crăciun: Şi eu aşa gindesc! tare?
Pintea: Paza bună fereşte de primejdie! Să Crăciun: Grabă, da! Mi-e grabă!
nu pierdem vremea. Să căutaţi loc de tabără! Scena a V-a.
Crăciun; Pe mine să ne schimbăm tabăra! Aceiaşi fără Udrea.
Pintea: Aşteptaţi pînă pleacă Udrea! El să
nu ştie nimic!... Care faceţi astăzi slujbă ? Ioni ă: Ce om încînit şi pîrav.
Crăciun: Eu, căpitane! Crăciun: Uf! Nu-1 pot vedea în ochi!
Pintea (cătră Aron): Tu, Aroane, încalecă loniţă: Eu cred că n’are gînduri bune...
cu 30—40 de puşcaşi şi daţi o roată prin prejur! Crăciun : Diavol întreg. Trebue să ne mutăm
Aron: Bine, căpitane! (Toţi se ridică) cu tabăra.
Pintea: Cu Baia-Mare, ne-om gîndi mai loniţă: Să n’ajungă pe mîna mea, de ne
tîrziu ce să facem! (Le întinde mina şi pleacă vinde tainele!
în stînga. Aron şi Crăciun se duc în dreapta). Crăciun: Eu mă tem de omul ăsta...
loniţă: Să-i dai o oală cu horincă, îşi omoară
Scena a IlI-a. şi pe tată-so...
loniţă şi Udrea. Straja: Vine căpitanu !
(Ionită şi Crăciun se întorc spre stînga).
Ion iţă (venind din dreapta, cătră strajă): Aci-î
căpitanul ? Scena a Vl-a.
Straja: S’a dus, dar vine! Aceiaşi, Pintea.
Udrea (vine prin fund; cătră strajă): S’a
dus? (văzînd pe loniţă) Aci eşti? Pintea (intrînd): Ce-i nou?
loniţă (glumind): Ba nu-s aci, dar viu! loniţă: Să trăieşti, căpitane, — am prins un
Udrea: Prea eşti rău de gură, mă cîrlane! Moişeles.
N’aî supt destul bagseamă! Pintea (zimbind): Şi ce-ai făcut cu el?
loniţă (glumind): Eu n’am supt destul, dar loniţă: Ducea 12 boi la Baia-Mare. Noi am
d-ta, căpitane, sugi prea mult. luat boii, iar lui Moişeles i-am netezit 25...
Udrea (scurt): Eu nu-s căpitan! Crăciun (rîzînd): loniţă-i băiat de ispravă!
loniţă: Nu-u? Da ce eşti? Pintea: Bine! Şi altă veste?
Udrea: Astă seară mă duc din tabără... loniţă: Udrea şi-a luat ziua bună!
loniţă (mirat): Te-e duci?... Pintea: S’a dus?
Udrea: Mă-ă duc. l-am spus lui Pintea şi ne Crăciun: încă nu, dar se duce!
Pintea: Bine! (plecînd spre cortul lui) Să
despărţim... fie toate în rînduială!
loniţă (zimbind): D’apoi ce te vei face, că
nu ieşti de nici o treabă?... loniţă: Să trăieşti, căpitane! (pleacă în stînga)
Crăciun: Mă duc să dau o roată prin ta­
Udrea (cu viclenie): Las’ pe mine... Ştiu
eu ce să fac.. bără! (pleacă prin fund)
Pintea (întrînd în cort): Bine!
loniţă: Ascultă Udreo — rade-ţî musteţele
şi barba şi fă-te popă păpistaş, că ţie-ţi place Scena a Vil-a.
cuminecătura...
Udrea (trăgănat): Te-oi cumineca eu şi pe Pintea singur.
tine — huhurezule! Pintea (Se pune la masă, ia un petec de
loniţă (rîzînd): Bine, bine! Vom vedea! hîrtie şi peană de gîscă, să scrie. Abia să aşează,
Straja: Vine căpitanul Crăciun! se aude un signal încet, de aproape): Ce-î iară?
Udrea: Are loc aci! (Se ridică şi iese în uşa cortului).
Scena a IV-a. Scena a VUI-a.
Aceiaşi şi T. Crăciun. Pintea, o strajă.
loniţă: Bună ziua, căpitane! Straja: Să trăieşti, căpitane!
T. Crăciun: Noroc, voinice! Da ce-î? Ţi­ Pintea: Noroc! Ce-î vestea?
neţi sfat? Straja: Căpitane, — a venit dinspre sat o