Page 12 - 1906-07

152 LUCEAFĂRUL Nrul 7. 1906.
P i n t e a : Am isprăvit. Auzit-aî ? dru-i sufletul tău şi gîndurile tale! Dar auzit-ai
Ilie: Am ascultat. Ai cerut prea puţin! bufniţa cum cobia? Asta-i semn rău! Nici tu,
Pin te a: N’am spus tot ce am gîndit, că nici nici Râkoczi nu-ţi ajunge izbîndă. Alţi oameni,
el n’a spus tot. De-î spuneam, poate nu ne des- în alte vremuri veni-vor, să împliniască dorul
părţiam ca prietini, cu toate că şi el e Român de nostru. Noi atunci n’om mai trăi! Vor trece mulţi
viţă. ani şi se vor ivi în Ardeal oameni cari să pă-
Ilie: Să-mi spui ce vrei tu, nepoate? Ce timiască pentru neamul românesc. Nici ei nu
gînduri ai ? vor reuşi. Veni-vor alţii, peste alţi mulţi ani, şi
Pin tea (îndreptindu-şi statura): Moş Ilie! zădarnic se vor jertfi! Noi avem încă mult de
N’am spus nimărui, ce zace pe sufletul meu. suferit. Dar un glas ascuns îmi spune, că încă
Dar ţie îţi spui, că tu eşti om sfînt şi drept. peste atîţia ani, vor răsări şi zorile neamului
De mult mă doare soartea poporului nostru şi nu nostru. Tu du-te însă şi luptă, şi în luptele tale
i-am putut ajuta. Noi sîntem străini pe moşia să fie Dumnezeu cu tine. Că unde-î dreptatea
noastră, pe pămîntul strămoşesc. Eu vreau să se acolo-î şi Dumnezeu!
schimbe lucrul ăsta. Să nu ni se înstrăineze P i n t e a (cade în genunchi): Binecuvîntă-mă,
domnii. Să nu mai fim iobagi. Să trăim noi Ro­ moş Ilie.
mânii, singuri şi slobozi în ţara noastră. Asta o Ilie (ridică braţele şi-l binecuvîntă): Fii bi-
vreau eu. necuvîntat, nepoate.
Ilie (profetic) : Mîndre vorbe ai spus! Min- (Cortina).

Români din Grobnic.
CiRTEC
jSăutare, mâi Sdti-îrtc Şi străin cum sînt pe lume eh din easă-ftpuîîn strună
Şi străin pe fumea noua, Şi Bătut de sărăcie, ®oruf eî şi ntreg amarui,
©e -aş putea în cfipa asta Jumătate, măi moşnege, Si să-mî cînfi apoi, Bătrînc,
îPninta mi-aş rupe-o n doua. bucuros fi-aş da-o fie. Să-mi isBese în sid paiWuf.
Z. Bârsan.