Page 15 - 1906-08

------------------------------- - ■ -—---------------------------------

Nrul 8, 1906. LUCEAFĂRUL 179

Pintea Viteazul.
Dramă istorică in trei acte şi an tablou.
De V. E. Moldovan.
ACTUL III.

in fund, Ia dreapta zidurile şi poarta, cetăţii Baia-Mare închisă, de-asupra ei pe zid străjueşte un pandur. Cînd
In perspectivă munţii şi vîrful turnurilor dela biserici. se ridică cortina, se aud clopotele din oraş.
Dela poartă duce spre stingă drumul ţării. Poarta e
Scena /. Straja (privind de-alungul drumului): Nu!
Straja pe zid. Un pandur, după zid. Nici o urmă!
Pandurul (de după zid): N’aî văzut nimic? Magistratul: Deschideţi porţile! (Porţile se
Straja (făcîndu-şi mina pod, priveşte dealun- deschid. De două părţi se văd panduri înarmaţi.
gul drumului): Nu, nici o urmă! Magistratul şi Udrea ies in faţa porţii în drum)
Pandurul: Oare nu ne păcăleşte Valacliul? Oare vin astăzi de bună seama ?
Eti nu mă încred în Valaclii, că-s vicleni ca Udrea: Vin, Măria Ta! Vin de bună seamă!
şerpii. I-am pîndit cînd aQ pornit la drum. Dar
Straja: Zău nici eu nu ştiu ce să zic! poate că s’aîi oprit pe drum, pînă se mai po­
Pandurul: Cînd a venit? toleşte arşiţa.
Straja: Aseară! Magistratul: Cîţî inşi, zici că vin?
Pandurul: Cum îl chiamă ? Udrea: Cam două sute!
Straja: Udrea ! Zice că a fost căpitan în ta­ Magistratul: Şi dacă minţi, — ce să facem
băra lui Pintea. cu tine?
Pandurul: Hm! Căpitan! (repede) Şi ce Udrea: Ce-ţî vrea; spînzuraţi-mă!
zice, de ce-a venit ? Magistratul: Asta s’o ştii!
Straja: Multe spune, dar cine să Ie creadă Udrea: Să grijim însă, că dacă nu-1 omorîm,
toate ? Zice că nu l-a lăsat omenia să mai tăl- apoi ne spînzură el pe noi, pe toţi!
hăriască! Şi pentru asta, Pintea l-a bătut şi l-a Magistratul: Dar cum gîndeşti tu să facem ?
legat de un arbore. Udrea: Cînd vor sosi, Pintea o să trimită
Pandurul: Şi acu vrea să se răzbune? la noi solie. Noi să ne facem că ne temem şi
Straja: Pe semne ! S’a sfătuit mult cu domnul să-î dăm toate ce va cere. Dar în loc de grîu,
magistrat. Nu ştiu, ce vor pune la cale ! să-i trimitem nisip. Să-î trimitem bani răi şi
carne stricată. Atunci Pintea se va mînia ca
Pandurul: A zis că Pintea vine să jefuiască
oraşul? focul şi va veni însuşi, ca să ne înspăimînte.
Asta o dorim noi, el va sări cu toporul la poartă,
Straja : Aşa spune! ştiind că glonţul nu-1 prinde. Dar noi vom sta
Pandurul: Ce-a zis, cînd vine? gata, ascunşi, patru inşi, şi vom trage deodată
Straja: Ca astăzi, pe cînd se înserează!
Pandurul: Aşa-a! Şi oare, cîţî vin? in el cu gloanţe mărunte de argint. Apoi de ceia-
Straja: Asta n’o ştiu. lalţî să nu ne temem...
Panduru I: Dar adevărat e că pe Pintea nu-1 Magistratul (cu încredere): Bine! Fă tu
prinde glonţul ? cum ştii!...
Straja: Aşa am auzit şi eu, dar Udrea zice Udrea: Las-o pe mine, Măria ta! Ştiu eu
că are el leac de pielea lui. cum se prind şoarecii în cursă!
Pandurul: Numai de nu ne-ar păcăli Va- Magistratul: Aşadară ne-am înţeles?
lachul! Udrea: Ne-am înţeles!
Straja: Atîta-î trebue, că-1 şi spînzurăm ! (De Magistratul (plecînd): Bine! Foarte bine!
după ziduri se aude toba în tact de marş). (Intră pe poartă şi se duce spre oraş.)
Pandurul: Ascultă, vin pandurii! Scena a ///-a.
Straja: Vin ! ... Udrea, straja, pandurii.
Pandurul: Cîţî inşi? Udrea (cătră strajă, de sub poartă): Nu se
Straja (privind înspre oraş): Vr’o 80 de fe­ vede nimic ?
ciori ! (Sunetul de tobă se apropie mereu, apoi Straja: Nu ! Nimic !
încetează). Udrea (cătră panduri): Voi să staţi gata! Nu vă
Pandurul: Iată şi Udrea cu magistratul! temeţi! Voi doi să staţi aci la stînga, — sus pe
Scena a ll-a. zid, lîngă poartă. Voi doi, la dreapta. Cînd va sări
Straja pe zid. Udrea, Magistratul şi pandurii. Pintea cu toporul la poartă, să trageţi! Aci-s gloan­
Magistratul (de după zid): Nu vezi nimic? ţele! (Scoate un pumn de alice). Puneţi cîte nouă în