Page 16 - 1906-08

180 LUCEAFĂRUL Nrul 8, 1906.

puşcă! (împarte alicele la 4 panduri, cari îşî Magistratul: Spune, mă! Fost-ai tu cu
încarcă puştile cu ele. Tot aşa şi dînsul) Cu fata mea în tabără la Pintea ? Spune !
glonţ nu trageţi în el, că nu-l prinde! Voi Udrea: Spune, mă!
ăştialalţî, trageţi în căpitani ! (cătră straja de Io n (gîngăvind): Că-ă ... Dom ... Dom­
pe zid) Nu se văd încă ? nişoara a poruncit...
Straja : Nu ! Nimic ! Magistratul: Nu minţi, mă? Ai fost?
Udrea: Nu vor zăbovi mult... Zgîieşte-ţî Udrea: A fost, Măria Ta! A fost!
ochii bine! Magistratul: Vai de piela ta! (Cătră pan­
Un pandur (cătră strajă): Nu căsca gura, duri) Legaţi-1 în lanţuri! La temniţă cu el!
mă! (arătînd de alungul drumului) Acolo să-ţi Duceţi-1! (Pandurii îl prind şi-l tîrăsc spre
fie ochii! oraş).
Scena a IV-a. Udrea: Cum se vede, Domnişoara-Î îndră­
Aceiaşi, Magistratul. gostită .. .
Magistratul: De Pintea?
Udrea (cătră Magistratul care s’apropie): Ai
isprăvit, Măria Ta? Udrea: Aşa-î, Măria Ta!
Magistratul: Isprăvit! Un lucru vreau să Magistratul: Fata mea? Aşa? Aşteaptă,
mai ştiu. Sfatul oraşului te întreabă, cit ceri tu fată ! (Pleacă repede spre oraş. In clipa asta
tu pentru slujba ta? suflă străjerul din corn)
Udrea: Eu? Nu cer nimic. Să-mi daţi mie Udrea (speriat): Ce-î?
banii cari s’aii pus pe capul lui Pintea şi am Straja: Vin! vin! închideţi porţile!
isprăvit. Udrea (alergînd după Magistrat): Măria
Magistratul : Bine ! Ne-am înţeles ! Nu Ta! Măria Ta! Nu te duce! (Magistratul se
vin încă? luptă cu sine; apoi se întoarce. Porţile se
Udrea: Nu, dar trebue să vie încurînd . .. închid.)
Magistratul (cătră panduri): Aţi încărcat U d r e a (după zîd) Nu vă temeţi! Ţineţi-vă
puştile ? bine !
Udrea: Gata, Măria Ta! M a g i s t r a t u l (după zid): Faceţi cum zice
Udrea, măi! (Se face linişte. Straja se plimbă
Scena a V-a. nepăsător pe zid.)
Aceiaşi, Ion, servitorul Paulei. Scena a Vl-a.
Ion (venind din cetate): Bună ziua! Straja pe zid. Din stingă vine loniţă cu şapte puşcaşi.
Magistratul: Ce vrei, Ioane? I o n i ţă (oprindu-se la vreo 5 paşi de poartă):
Ion: Mă rog m’aşi duce o leacă la cîmp... Să trăieşti, străjerule !
Udrea (cu răutate): Hm! Te-aî duce?... S t r a j a : Mulţam! Da ce vă trebue?
Magistratul: La cîmp? Unde la cîmp? l o n i ţ ă : Eu sînt solia căpitanului Pintea din
De ce ? Măgoaja ! In numele principelui Râkoczi, Pintea
Udrea: Dar iac’-aşa s’ar duce şi el... vă trimite veste şi poruncă să vă supuneţi şi
Ion: M’a trimis Domnişoara să-i fac o cu­ să-î daţi oraşul ! Dacă-1 daţi de bună voie, toţi
nună de cicoare ... veţi avea iertare !
Udrea: Şi să duci o scrisoare lui Pintea! S t r a j a : Hm ! Hm ! Staţi, să duc veste Magi­
Ho-ho, voinice ! A trecut baba cu colacii! stratului ! Chiar acu a trecut p’aci! (Suflă în
Magistratul (privind cu neîncredere la Udrea): corn, apoi strigă prefăcut spre interiorul cetăţii):
Ce spui ? Domnule Magistrat! Domnule Magistrat!
Udrea: Măria Ta, tâlharul ăsta vrea să ne M a g i s t r a t u l (de departe): Vin ! Vin ! Ce-î ?
vîndă. îl ştiu eiî bine, — că a fost în tabără S t r a j a : A venit solie dela Pintea!
la noi cu scrisori. .. M a g i s t r a t u l (mai aproape): Dela Pintea ?
Magistratul (uimit): Ce spui? Nu te înşeli? Unde-î ?
Udrea: Doar am povestit împreună. Nu-i S t r a j a : Aci la poartă!
nici o săptămînă de cînd a fost cu Domnişoara M a g i s t r a t u l : Hm ! Stai, că vin ! (Se urcă
la Pintea. pe zid. Cătră loniţă) Ce vreţi, oameni buni ?
Magistratul (furios): Mă, să nu-ţî umble l o n i ţ ă : Eu sînt solia lui Pintea din Mă­
gura! goaja, căpitanul principelui Râkoczi; Pintea vă
Udrea: Pot să adeveresc. Intreabă-1 Mă­ trimite vorbă şi poruncă să vă supuneţi lui, că
ria Ta, să vezi tăgădueşte ? el vine în numele lui Râkoczi! De vă supuneţi
Magistratul (cătră Ion, care stă tremurind): de bună voie, nu va păţi nime nici un rău !
Spune mă! M a g i s t r a t u l : Şi de nu ne supunem ?
1 o n (încurcat) Că-ă . .. l o n i ţ ă : Atunci luăm oraşul cu puterea şi
Udrea : Vezi ? ... nimeni nu va fi iertat.