Page 17 - 1906-08

Nrul 8, 1906. LUCEAFĂRUL 181
Magistratul: Ei nu ştiu nimic! Udrea (din poartă): Oare nu ne vor vinde
U d r e a : Bine! Faceţi loc! cărăuşii?
M a g i s t r a t u l : D’apoi de ce vrea Pintea Scena a Vlll-a.
să se sălăşluiască în Baia-Mare ? Aceiaşi. Dinspre oraş vin cinci telegl încărcate, trase de
ion i ţ ă : Nu vrea el să şadă în Baia-Mare, cîte un măgar. Lingă fiecare, cîte un ţăran român.
numai să vă supuneţi şi să ne daţi bani şi Trec prin poartă şi se duc pe drum în stingă.
bucate. Magistratul (cătră cărăuşi): Spuneţi lui
M a g i s t r a t u l : H m ! Mare lucru! Pintea voie bună. Şi să-i daţi bucatele şi carnea,
Ion i ţ ă : Eu vă sfătuesc să vă supuneţi că (dînd unui cărăuş o pungă) Şi aci-s banii! Să-î
Pintea nu ştie de glumă! dai!
M a g i s t r a t u l : D’apoi, ca să nu se verse C ă r ă u ş u l : Ii dau, Măria Ta! (cărăuşii cu te-
sînge, noi re supunem. Dar am vrea să ştim, legile ies în stînga).
nu cere Pintea oare prea multe? Scena a /X-a
Ion i ţ ă : Deocamdată să-i trimiteţi 80 de Udrea, straja, magistratul, pandurii.
saci cu iarbă de puşcă. Magistratul: Acu nu mai scapă!
M a g i s t r a t u l : Bine! Noi ne învoim ! Dar
spune căpitanului, că pînă sosesc bucatele la Udrea (cătră strajă): Se vede pînă acolo?
S t r a j a : Se vede!
dînsul, să vă lase pe voi chezeşie. M a g i s t r a t u l : Încă n’au sosit?
I o n i ţ ă : Chezeşie ? Da de ce ? Straja: Acu, acu! S’au oprit! Pintea şi că­
M a g i s t r a t u l : De ce ? Asta aşa se cuvine! pitanii vin la telegi! Unul desface punga; să
Da nu cumva, dacă i-am dat ce-o cerut, să-şi uită la bani... ha, ha, ha...
calce vorba şi să vie cu puterea asupra noastră, U d r e a : Ce-i?
ori să facă hicleşug şi să ţie în prinsoare pe oamenii Straja: Ii trînteşte de pămînt...
din oraş, care duc cu carăle în tabără la el U d r e a : Ha-ha-ha!
griul şi carnea! M a g i s t r a t u l : Nu vin încă?
1 o n i ţ ă : Bine ! Eu mă duc să dau de veste
Straja: încă nu! Pintea se duce la teleaga
lui Pintea. Puşcaşii pot să rămîe chezăşie. cu nisipul; desface sacii... ha ha ha.
M a g i s t r a t u l : Ba nu ! Să se ducă un puş­
caş şi să vii tu de cliizeş. Scena a X-a.
Ion iţă (se gîndeşte puţin): Bine! Venim. Pintea vine spre poarta cetăţii.
M a g i s t r a t u l ! Deschideţi poarta! (o aripă S t r a j a : Uite, vine Pintea.
se deschide. Pandurii nu se văd însă) P i n t e a (sosind): In numele principelui Râ-
I o n i ţ ă (cătră un puşcaş): Du-te şi vesteşte koczi vă cer să-mi predaţi cetatea, că de nu o
căpitanului! Spune-Î că ne-am înţeles şi că prefac în praf şi cenuşe. Pui de om nu iasă cu
vin bucate! (Intră cu 6 puşcaşi în cetate. Ce­ zile dintr’însa.
lalalt se întoarce pe drum prin stînga. Poarta M a g i s t r a t u l : Nu ne-aî putea da timp de
se închide. răsgîndit? Sau să ne ierţi că eşti creştin şi om
de omenie.
Scena a Vil-a. P i n t e a : V’am trimis solie să-mi predaţi ce­
Straja pe zid. De după zid, dupăce se închide poarta, tatea, iar voi m’aţî batjocorit. Pentru asta să vă
se aude zgomot ca de hărţuială. iert? Vă mai spun odată: Să-mi predaţi cetatea !
M a g i s t r a t u l : Dacă-i treabă să ne inspăi-
M a g i s t r a t u l : Iute ! Iute ! Pe ei!
I o n i ţ ă : Ce-i asta ? inînţi, atunci iată răspunsul: nu ne supunem.
M a g i s t r a t u l : Pe ei! Legaţi-îî! P i n t e a : Bine! Vom vedea.
Ion i ţ ă : Ne-a vîndut! Nu vă daţi ficiori! Scena a Xf-a.
(sgornot) Aceiaşi, — apoi Paula şi loniţă.
M a g i s t r a t u l : Legaţi-i bine! La temniţă! M a g i s t r a t u l : Să-ţi vezi de drum Pinteo,
Ion i ţ ă : Ruşine! Ruşine! pînă nu-i tîrziu.
U d r e a : Bine-ai venit, loniţă! P i n t e a : Am isprăvit. Ne vom înţelege faţă
Ion i ţ ă : Tu eşti Udrea? Tu ne-aî vîndut? ’n faţă! (de după ziduri se aude zgomot ca de
Bată-te Dumnezeu ! hărţuială).
U d r e a : Repede! Duceţi-îî! înainte ! La tem­ M a g i s t r a t u l (strigînd): Paula ! Paula ! Priu-
niţă ! deţi-o — prindeţi-o!
l o n i ţ ă (puţin mai departe): Aşteaptă-ţî răs­ P a u l a (urcînd pe zid, cu hainele zdrenţuite):
plata ! Iudă! Fugiţi! Fugiţi! V’a vîndut Udrea! (un pandur
U d r e a : Legaţi-î şi gura, dacă nu tace! şi Udrea sar pe zid, să o reţină).
l o n i ţ ă (de departe): Iudă! ludă! P i n t e a : Udrea? Tu aifost? — (îl ameninţă
Straja: Deschideţi poarta, că vin cărăuşii! cu pumnii) Vai de tine, vînzătorule!