Page 19 - 1906-08

Nrul 8, 1906. LUCEAFĂRUL 183
noastră. De bun gînd a fost călăuzit dar, dl Dr. Dăianu, Tempul marmora disfarma ţ
iarăşi un protopop, cînd s’a angajat la tipărirea de noii, Ma un nome di Traian
cu litere latine, a acestor predici, cari şi astăzi, după
aproape un veac, strălucesc prin puterea lor educativă Pecoraro pascend oae
ca şi prin frumseţa graiului. Dela Tebro la Trajan
Prin schimbarea sistemului de împărţire al autorului, Tot resuna pe Zampoe
broşura apărută la Cluj nu îmbrăţişează cuprinsul în­ Dulce cânticul roman.
treg al părţii întîî, apărute la 1811, ci se mîntue cu Pasci mandra etc.
sfînta Vinere a patimilor. Ce să mal zici decît bravo, nene Asachi, bravo Său-
Cititorul priceput va înţelege însă şi va admira, chiar lescule, care vorbiaţi, cum se vede, şi istro-româneşte
şi numai din aceste cîteva omilii de pocăinţă, adîncimea dar — ca maî sus fireşte I
gîndirii şi bogata cunoştinţă în scripturi a marelui isto­ G. B. D.
ric şi filolog al veacului al XVIII-lea. Momentul esen­
Teatru românesc. Deodată cu reînvierea naturii şi
ţial din evangelia zilei adeseori serveşte autorului de cu reîntoarcerea rîndunelelor, la noi se ’ncepe şi cultul
substrat pentru desfăşurarea largă şi cuprinzătoare a zeiţei Thalia. Se ’ncep „petrecerile cu joc din cutare loc
unui subiect teologic, în care se ţine seamă de ’ntreg şi jur," cu concerte şi cu reprezentaţii teatrale date de
aparatul normelor şi figurilor retorice, cari se’ntemeiază diletanţi. Şi cu multă bucurie vezi adeseoii reprezentaţii
pe luminoase pilduiri din istoria biblică şi cea a po­ bine reuşite, diletanţi artişti în puterea cuvîntului. La
desăvîrşirea acestora în unele locuri a contribuit în anii
poarelor străvechi şi cari lasă să întrevedem la tot pa­ din urmă şi şcoala fostului bursier al Societăţii pentru
sul pe scriitorul, ce nu e numai un erudit păstor al tur­ fond de teatru român Z. Bârsan, care s’a învîrtit în de­
mei cuvîntătoare, ci e şi un mare cunoscător al istoriei stule părţi, întîmpinînd pretutindeni dragostea şi admi­
raţia publicului. După o necredinţă aproape de ui? an,
neamurilor şi al limbei neamului său. Nu arareori eşti
s’a întors din nou în mijlocul nostru, poate convingîn-
ispitit să te miri, cum intransigentul reprezentant al şcoa- du-se că „fie pînea cît de rea, tot mai bună ’n ţara mea."
leî latiniste ne-a putut lăsa şire ca acestea: Nădăjduim că acum va rămînea pentru totdeauna intre
noi cei ce-1 iubim, că se va apropia din nou de Socie­
„lată, iubite creştine, prealuminosul soare de cîte vea­ tatea p. fond de teatru şi ’mpreună vor întrupa idea
curi, după porunca lui Dzeu, foarte cu rînduială răsare teatrului românesc la noi. — De curînd d-sa a dat re­
şi apune, iată luna şi prea frumoasele stele dintru aceeaş prezentaţii la Sibiiu şi la Braşov. La Sibiiu l-am văzut
vreme cu răvărsăriie sale fac pămîntul roditor; iată şi noi, şi l-am aplaudat în rolurile principale din Papa
aerul nici o mişcare mai mult, sau mai puţin, nu face Lebonard şi Năpasta. Diletanţii din Sibiiu asemenea şi-aii
menţinut reputaţia. In cursul verii ar putea eventual să
apa mării nici cum din hotarele ei nu varsă, pămîntul convingă pe unul dintre actorii fruntaşi dela Teatrul
nici un grăunţ, nici o floricică n’a născut decum voia Naţional din Bucureşti, să-l sprijiniască în inunca-i de
lui Dzeu a poruncit safi a lăsat. 11 (pag. 54.) apostol. Ce sărbătoare ar fi pentru ai noştri, dacă ar
putea vedea de pildă pe dl Brezeanu!
Dar pe lingă toate frumseţile şi celelalte ale sale
„ţapene dovediri" nu lipsesc în cartea aceasta, nici păr­ f Alexandru Liuba, tînărul sculptor bănăţean, căruia
ţile mai puţin reuşite şi maî slab „dovedite". operele din anii din urmă ii prorociau un viitor frumos,
Şi convingerea noastră este, că dl Dăian n’ar fi să- — s’a stîns în floarea vrîstei (abia de 30 ani), în Bu­
vîrşit act de impietate faţă de pomenirea măritului au­ cureşti, unde se dusese în nădejdea de-a găsi teren
tor, dacă ţinînd samă de trebuinţele vremilor noastre, mai rodnic pentru activitatea sa şi oameni maî chiemaţî
în care limba se afirmă pretutindeni cu o uriaşă putere să aprecieze talentul său viguros.
zdrobitoare, ar fi lăpădat unele părţi mai slăbuţe, ar fi In numărul viitor vom da portretul regretatului artist,
precum şi o reproducţie după ultima sa operă, ce-o
îndreptat ici coalea fraza, înfăţişîndu-ne ăst chip pelîngă
retipărire şi o înţeleaptă refacere şi rotunzire a acestor înaintase la concursul pentru ridicarea unui monument
predici. lui Mihaî Viteazul.
De altcum şi acest neajuns d-sa promite a-1 suplini — —CE]—
în parte prin tîlcuirea la sfîrşit al archaismelor şi altor POŞTA REDACŢIEI.
vorbe ieşite din uz, ce se întimpină. G. Tulbure. Manuscrisele nu se înapoiază.
La Istromâni. în „Calendar pentru poporul românesc" Nepublicabile. Nahor: Răspuns şi Te-am pierdut.
pe anul 1847, Iaşi, 1847 p. 24se comunică că un tinărcălător — Fluviu: Speranţa şi La pratul lui Traian. — V. B.
Al.: Flori de zăpadă. — Milo R.: Rachila. — Livia: Cu
moldovian a vizitat în vara anului 1846—deci înaintea ochii vineţi. — Lia: Dimineaţa ’n zori, Speranţa mea,
lui Ion Maiorescu, — Istria şi a cules un cîntec, pe care-l O poveste, Pe tiu’ de nu te-aş fi iubit şi Lin în cap
copiem aici în usul (şi abusul) filologilor: de sat. — lanior: Sbucium, Vîntul şi Nădejdea. — Vili:
Un dor, Sonet, Asfinţit, Icoană, Sonet şi La mormîntul
Pasci mandra, mea torma, mamei.
Pasci erba, frundze, fior,
Care cresc la voi pe orma POŞTA ADMINISTRAŢIEI.
De roman imperador. Dr. C. Şteer. Achitat anul întreg. — I. Alboti. Graz.
Din 1904 poţi avea numeri! 9—24. — /. Lăpâduş. Abo­
Avnioce polvere-î cea arma namentul expiră la 1 Iulie n. — /. Banta. Colecţiile
anilor II. III. şi IV. costă, legate, cîte 40 cor. anul.
Al anticu-Iuî Roman