Page 12 - 1906-09-10

196 LUCEAFÂRUL Nrul 9-10 , 1906.
dat deodată căldurile, zăpezile au început să se prejurul focurilor cu femeile sbanghii, pe care
topiască, ghieţurile s’au desprins şi rîurile um­ şi le aduceau de prin împrejurime.
flate iar au acoperit cîmpia. Intre cei rămaşi Ii sîngera părintelui Manea inima cînd îi vedea
era şi Budac, care, aşteptînd scăderea apelor, risipindu-se cete-cete, ca să-şi facă provisiuni,
ca să se poată întoarce, se oprise cu ceata lui şi întoreîndu-se iar încărcaţi cu de toate, îi sîn­
de vre-o sută cincizeci de călăreţi aici şi-şi în­ gera însă mai ales cînd se gîndia, că toate se pe­
tinsese corturile sub cetăţuie. trec ia poarta casei lui, şi Ana-şi spurcă ochii
Mare urgie şi asta! văzînd, îi spurcă urechea auzind, gîndul şi-l
Erau calde zilele şi liniştite şi frumoase, tot spurcă ştiindu-le toate.
ne mai pomenite şi ele, zile ca în raiul pămîn- Dar ce putea să facă! ? Sta împrejmuit de
tesc, pădurile ’nmuguriseră fără de veste, şi la apele răvărsate, neştiut de nimeni şi lăsat singur
locurile mai ridicate şi mai bătute de soare iarba în a sa grije numai.
încolţise deasă. Inimile tot mai erau însă cu­ Nu odată Cornea, Judeţul, fratele Anei, fusese
prinse de spaimă, şi proroci veniţi de peste Du­ ispitit de gîndul să se pună în fruntea celor
năre, care umblau în pielea goală, se iviau cînd patruzeci de voinici, pe care îi avea la dînsul,
ici, cînd colo şi-î îndemnau pe oameni să se să dea, cînd îi ştie istoviţi de beţie şi de de­
căiască, să se lepede de cele lumeşti şi să se sfrîu, năvală asupra lor şi să-î stîrpiască, ca să
pregătiască pentru viaţa veacului ce vine, la care le peară şi urma de pe faţa pămîntului; îşi
în curînd vor avea să treacă. punea însă părintele Manea peptul, ca să-i
Socotindu-se în tainică legătură cu duhul sfînt, opriască. Crescut aici, între Sîrbii, care-1 ştiau
are in mijlocul cutremurelor de pămînt, între de mic şi-l socotiafi între ai lor, el n’ar fi avut
fulgere şi tunete, se coborîse din cer, ei ştiau, decît să facă un semn, ca să se adune şi-o mie
că veacul de acum are hotar pus dintru început, împrejurul lui, dar n’avea de ce s’o facă aceasta.
ani 6366 număraţi din clipa zidirii, ceeace face Budac era, la urma urmelor, un om cum se
de trei ori cîte şase, de trei ori cîte şapte şi cade, care-şi petrecea timpul în felul lui şi făcea
de şapte ori cîte trei, număr de trei ori fatal. numai ceeace în gîndul lui i se cuvenia să facă.
Stăruiau dar, ca în timpul celor cîţîva ani ce Ar fi putut să-şi întindă corturile ori şi unde,
mai rămîneau pînă la împlinirea acestui veac, şi mai la deal, şi mai la vale şi le-a întins însă
oamenii să se pregătiască şi să desfiinţeze toate aici pentrucă aşa a voit Cornea, care ţinea să-l
împărăţiile, să răstoarne toate stăpînirile, să frîngă aibă sub ochii lui. Nu ca duşman venise şi nu
toată puterea omenească, pentruca stingerea a cu de-a sîla, ci de nevoie rămăsese, şi deschis
toate să-î găsiască în starea, în care Dumnezeu le era tuturora drumul printre corturile lui, des­
i-a lăsat pe Adam în raiu. chisă îi era şi lui poarta cetăţii cînd, întors dela
„Căiţi-vă, — strigau dînşii, — şi vă lăpădaţî vre-o vînătoare, ţinea să le facă şi celor din ce­
de toate!“ Iară Sîrbii, care-i înţelegeau, ştiindu-şî tate parte din vînat. El însă nu uita, de unde vine
multele păcate, se cutremurau cuprinşi de groază, şi de cine a fost trimis, şi nu întreba, ci po-
se adunau despoiaţi împrejurul lor şi nu li se runcia, nu poftia, ci-şî făcea poftele, nu cerea
mai supuneau Judeţilor ca mai nainte. ce mai rămîne, şi lua din plin, iar aceasta nu
Mai rău încă îi apucase vestea aceasta pe ce- pentrucă era om înalt, spătos, ţeapăn şi cu pri­
taşii lui Budac. virea semeaţă, voinic ales dintre mii, ci pen­
Păgînî daţi duhurilor necurate, care nu-1 lasă trucă aşa i se cuvenia lui, care fusese crescut
pe om să-şi mîntuie sufletul, dînşii nu se te­ de Crum cel înfricoşat şi era mina dreaptă a
meau de moarte, ci mai vîrtos se înteţiau în lui Bogor.
răutăţile lor. S’ar mai fi potolit, nu-i vorba, dac’ar fi văzut
Trei săptămînî de zile trecuseră de cînd ei în fata lui şi pe ceialalţî Judeţi de prin apro­
îşi întinseseră corturile sub cetate, şi de atunci piere cu cetele lor, pe Filip de sub coaste, pe
şi pînă acum au dus-o petreeîndu-şî nopţile în Albu dela Câmpina, pe Creţu dela Urlaţi, pe
desfrîu, mîncînd şi bînd, răcnind şi jucînd îm­ Bălan dela Bucov, dar aceştia aşteptau şi ei re-