Page 16 - 1906-11-12

Nru! 11 — 12, 1906. LUCEAFĂRUL 232

ţionat de firea lor, şi ar fi o renunţare la scopul şi nici prin întruparea acestuia nu a vrut să-şî în­
de a reda însăşi firea unui om stricat, dacă l-ar trupeze însăşi firea sa. Scriitorul care descrie pe
fi lăsat să se căiască de fapta făcută sau dacă i-ar un „vagmistru" nu înseamnă că el însuşi e vag-
fi dat atîta nobleţă sufletească să nu profite de mistru, sentimentele cele mai umane pentru sol­
„surescitarea" fetei. Judecarea morală, dacă ar fi daţi neînpedecîndu-1 să descrie un călău al lor.
decisivă în chestiuni de artă, ar trebui să distrugă Poate fi cineva convins de binele ce s’ar aduce
mai toate operele lui Maupassant. Căci ar fi greă ţării de pildă prin poporanism — de sigur popo­
de găsit interpretarea morală în „Fort comme ranism de faptă şi nu numai de vorbă — dar e
la mort", în L’hăritage, Le pardon, Les bi- ridicul a cere ca toată activitatea să se îndrepte
joux, La porte, Maison Tel 1 ier... spre a nu­ numai în această direcţiune. Ţara noastră n’are
măra numai cîteva. numai o rană, ci multe... şi dacă s’ar părăsi
A cere o atitudine anumită scriitorului afară de toate celelalte spre a lecui numai pe una, acelea
cea artistică pe care şi-o ia singur, înseamnă a ar săpa adine şi în voe zdruncinînd şi ceia ce e
se nimici arta. A scrie artă pentru ceva e tot atît pe cale de lecuire. Trebue un echilibru, o împăr­
de neestetic ca şi judecarea artei dintr’un punct ţeală firească a activităţii în toate direcţiunile, căci
de vedere străin ei. Pe un scriitor îl priveşte foarte numai aşa se poate pregăti o dezvoltare normală
puţin dacă domnul cutare e aristocrat sau popo­ şi sănătoasă.
ranist, el nu scrie ca să placă acestuia sau aceluia Arta să rămînă artă, să realizeze un scop prin
şi nici nu vrea să ilustreze ideile lor ca pe singu­ ea însăşi şi nu prin ilustraţii de teorii, prin sfaturi.
rele adevărate, ci el scrie ceia ce-1 impresionează Criticii să cultive mai bine publicul spre o înţele­
ca artist şi atît. „Poetul nu e un teoretician, el nu gere curată a artei, decît să înveţe pe artişti ce să
e chemat a reflecta asupra procedeelor vieţii, el scrie. Arta mare nu s’a născut nici odată din teo­
n’are decît de trăit" 2 . riile criticilor, însă gustul publicului s’a ridicat —
dupăcum dovedeşte istoria, — de multe ori după
Se poate ca artistul să fie de pildă poporanist în
convingerile sale, dar cînd criticul va observa că critici. Cînd critica ar desvolta în public simţul
el predică aceste idei, că el caută să serviască 3 , im- pentru artă, atunci s’ar împuţina mult şi pericolele
presiunea estetică îi va slăbi, deoarece tendinţa unei influenţe rele din partea eî.
vădită îi va întuneca curăţenia şi libertatea de orice
sarcini a impresiunei artistice. Tendinţa artistului, Pictura şi sculptura din cauza reprezentării lumii,
dar mai cu seamă literatura din cauza reprezentării
ori care ar fi ea, să nu se vază în operă şi numai
acţiunilor omeneşti, au fost mai întotdeauna cîm-
acela care nu are altă tendinţa decît a-şî întrupa
pul de luptă în chestiunea moralităţii în artă. Arhi­
impresiunile sale, de orice fel ar fi ele, numai acela
e artist. E în adevăr o operă literară slabă dacă, tectura însă şi muzica au fost întru cîtva ignorate,
redînd ceva din viaţa ţărănească, nu o vede prin din cauza îndepărtării fondului lor de lumea reală.
prisma poporanistului? Nu poate fi artistică opera Mulţi însă avînd uşurinţa de a crede că scriind cu
litere mari de pildă „muzica este arta cea mai
care ar reda de pildă pe un asupritor al ţărănimii 4 * ,
tendenţioasă" sau „în muzică aprecierea,ati­
chiar cînd tot omul ce simte omeneşte ar consi­
tudinea artistului e izbitor de manifestă" 6
dera-o drept rea „în ce priveşte cuprinsul e o pro­
spun în adevăr ceva doveditor, au şi curajul de
cedare neartistică, a voi să înfăţişezi o faptă bună
ca atare" 3 . Artistul nu vrea să sfătuiască „faceţi a le atrage în ajutorul pledării „artei cu tendinţi".
aşa ori aşa". Moliere nu a vrut să sfătuiască pe Adevăraţii filozofi au vorbit mai totdeauna de va­
oameni să nu fie avari cînd a creat pe Harpagon loarea morală a muzicei, numai ca element de
formare a sufletului.
Dupăcum alăturea de artele reprezenta ive, si­
2 Seaitles. op cit. p. 167.
3 Dl G. I. va spune că e de aceiaşi părere după ar­ multane, există arhitectura, o artă cu un domeniu
ticolul din Curentul nou, 2. Totuşi e curios cum tot abstract peste lumea înconjurătoare, tot aşa alăturea
d-sa cere atitudinea de simpatie pentru ţărănime în toate de artele succesive, care reprezintă sufletul şi ac­
operele ce vor avea ţăranii ca subiect. D-sa pune con-
diţiunî ce să scrie poetul şi dacă nu îl satisface în teo­ ţiunile sale, există muzica. Caşi arhitectura, mu­
riile sale, d-sa condamnă. D-sa vrea ca toţi literaţii să zica emancipează materialul brut — în cazul acesta
îi pledeze teoria poporanistă. Unde a rămas însă com­
prehensiunea artistică a dluî I... ? sunetul — prin formă, care impresionînd simţul
4 Iau acest exemplu pentru dl G. I., deoarece d-sa auzului într’un anumit fel, produce o impresiune
consideră ca cea mai mare crimă artistică tratarea unei estetică muzicală. „Muzica e arta frumuseţii libere,
asemenea teme.
3 A. W. Schlegcl. Sămmtliche Werke. voi. VIII. pag. 111. 6 Vezi articolul dl G. I.