Page 17 - 1906-11-12

Nrul 11—12, 1906. LUCEAFĂRUL 233
determinată numai prin legea materialului său şi asupra sa aceasta operă, din cele mal mari pe care
nu prin condiţiunile unei sarcini particulare, de un suflet a putut să le închege — devine într’a-
finalitate sau de imitare" (Lotze). în expresiunea devăr mal mare, mal bun, mal curat decît toţi
formală intră exprimarea unul sentiment, mobilul acel ce trăesc în marginile paragrafelor moralei
sufletesc care îndeamnă la creare. „Ceeace exprimă burghezeştî şi cari cer peste tot numai înfrînărî,
muzica e etern, infinit, ideal, ea nu exprimă pa­ de teamă ca sufletul lor mic, să n’alunece în păcat.
tima, iubirea, dorul acestui sau a cutărul individ, Arta desăvîrşind omul, înălţîndu-I sufletul, ajută
în cutare sau cutare situaţie, ci patima, iubirea, binelui, Ia care ţintesc toate activităţile omeneşti, însă
dorul însuşi, şi anume în nesfîrşit de felurite mo­ numai adevărata artă, arta nemicşorată de un scop
tivări, care stau în proprietatea exclusivă a mu- practic, arta care se adresează numai simţurilor,
ziceî şi sînt străine şi neexprimabile pentru orice sentimentelor, realizează, în desăvîrşirea acestora,
altă artă."» scopul binelui. Căci arta împovărată de folos de
Muzica, cuprinzînd numai generalităţi de senti­ alt ordin decît de acela pentru care ea se naşte, nu
mente, nu poate reprezenta apreciarea artistului se mal poate ridica la impresionarea curat artistică,
într’o situaţie anumită. Fondul eî îl formează stă­ şi atunci binele ce s’ar fi realizat în îmbogăţirea
rile sufleteşti, motivele stărilor însă nu sînt expri­ simţirii, se pierde în strîmtenia unei pilde a binelui.
mate. Muzica e întruparea în formă a glasului unei Expresiunea „artă pentru artă" nu trebue să se
inimi, ce-şl spune simţămintele triste sau vesele, înţeleagă ca un fond fără necesitate, indiferent şi
dorurile sau pasiunile, aşa cum sînt în suflet şi nu fără influenţă, închis de o linie fără început şi fără
ca celelalte arte,care redînd motivul unor senti­ sfîrşit, ci arta răspunzînd unei necesităţi de descăr­
mente (fie lucru, fie faptă) trecut prin artist (care care a prisosului de simţiri din artist, satisface în
îi hotăreşte expresivitatea) caută în acest fel obiec­ public necesitatea simţirii artistice; în desvoltarea
tiv să producă în public acelaşi simţămînt pe care acestei simţiri, în adaosul acesta la desăvîrşirea
l-a încercat artistul creator. „Vom Herzen mbge es omului e tot binele ce îl poate împlini. Ca reali­
wieder zu Herzen gehen" a scris Beethoven în zatoarea unul bine din morală, arta se împuţinează,
capul operei sale „Missa Solemnis". scopul el se micşorează, devenind numai o exem­
De o apreciare ar putea fi numai atunci vorba în plificare căci „adevărata artă este cea mal înaltă
muzică, cînd s’ar putea cu hotărîre spune cum libertate, şi numai cea mal înaltă libertate poate
judecă artistul cutare lucru saO fapt. E cu putinţă din sine însăşi să o lase să apară; nici o poruncă,
oare a spune în muzică 2 , cum e o apreciare: mo­ nici o orînduire, în scurt, nici un scop în afară de
rală sau imorală ? Dacă o apreciare de felul acesta cel artistic nu îl poate da naştere." 1
ar fi posibilă, atunci s’ar putea vorbi şi de o ten­ Independenţa şi libertatea artei nu e întru nimic
dinţă în această privinţă, care, dacă nu a fost vrută zdruncinată cînd se spune că unei ţări mici, cum
de artist, cel puţin ar putea fi căutată de cel ce e a noastră, — care mal are încă multe nevoi, şi in­
cer artei un folos practic. Ce ar rămînea din muzică, terese de viaţă de satisfăcut — nu i se poate încă
— care e fondul folositor— dacă i s’ar lăsa arta cere o asemenea artă. Da, se poate chiar pretinde
la o parte ? Pe cine muzica lui Beethoven, de pildă, dela toţi oamenii luminaţi, să pună umărul la aju­
nu-1 va impresiona ca muzică, aceluia geniul lui tarea ţării cînd ea e în peire, se poate cere
Beethoven nu poate sâ-î spună nimic, iar cine a celor ce au o fire artistică, să lase visurile şi să
auzit Simfonia a IX-a a acestuia şi a înţeles-o ca lucreze real... dar atunci trebue să se recunoască
muzicant, acela prin acţiunea artistică, ce o exercită că ceeace produc eî nu mal e artă, ci învăţătură.
Berlin, 1906.
1 Wagner. Gesammelte Schriften. V. I pag. 148. Ed. Marin Siniionescu-Rîmniceanu.
Siegel’s Musikalienhdlg. Leipzig.
- E vorba aici numai de muzica simfonică şi nu de
muzica cu cuvinte. 1 Wagner. Op cit. voi III. pag. 13.

^“