Page 20 - 1906-11-12

236 LUCEAFĂRUL forul 11- 12, 1906.
Prin fereastra deschisă se aud clopotele dela
biserica din apropiere. La început se încearcă
limba clopotului odată — de două ori — apoi
porneşte să vibreze văzduhul — bang — bang,
bang, în mişcare ritmică, înfiorătoare, misteri­
oasă. . .
Grigore gîndeşte: cîţl oameni îşi fac cruce
acum ! Dar’ gîndul îl părăseşte cu desăvîrşire
Răcoreala îl atinge maî mult decît crucile
şi-şi zice obosit: La ce naiba al lăsat fereastra
deschisă? Te pomeneşti cu un gutural straşnic
Se ridică din aşternut, băgînd de seamă să
nu-l murdăriască cu ghetele şi păşeşte spre
fereastră.
Prin odaie se văd numai conturile lucrurilor.
Colo e patul cu plapoma roşie de bumbac, colo
spălătorul de fier cu ştergarul, un oblong ce­
nuşiu, — colo masa de scris cu un scaun şi
soba în colţul drept, un ochiu gigantic de ciclop.
Grigore se razimă de fereastră. Casele-ca-
zarme nu se mal disting. Icî-colo licăresc lu­
mini mititele electrice, prin negura spălăcită,
oarbă. De departe se aud signale de tramvay,
Vasile Damian. dar şi astea amorţesc prin negura ce le înghite
largi, largi, de-o 180 de grade, cu picioarele fără de urmă.
crescute laolaltă, cu trupul lung şi subţire. Gri- Grigore gîndeşte, uitîndu-se în jurul său : De
gore îî simte cum se furişează şi nu zice nimic. aşi fi pictor, aşi prinde tabloul ăsta. Un acva-
Pe fereastă se încovoaie O' foaie de ceapă, fort sur, cu punctuleţe bolnave în fund, cu
sub puterea umezelii. Sarea preserată pe-o ga­ oblonguri şi pătrate nelămurite, albe, mai în­
zetă se umezeşte şi se adună. Şi Grigore par’ chise, de tot întunecate. . . Şi aşi căuta să dafl
că simte cum se încovoae foaia de ceapă tot expresie şi clopotelor de seară. Cam aşa, — în
maî mult, mal mult. fund — aşi pune limba unul clopot, care se bate
Ploaia se aude cum cade pe coperişul case­ de marginea de aramă...
lor. Cade în făşiî — făşiT. Se vede din pat ca Dar limba clopotului părea că-î spune: „Dom-
fire de păianjen. O răceală maî
mare prin aer şi ploaia asta blăs-
tămată se va preface în fulgi de
zăpadă . . .
E timpul suprem să înceteze
murdăria asta de pe strade . . .
Nu mal e de suferit... In No-
emvrie şi n’a nins încă.
Grigore îşi vede satul sub pă­
tura groasă, lucitoare de zăpadă.
Par’că aude scîrţăitul zăpezii de
sub tălpile săniilor de lemne. Şi
văzduhul e curat — cum poate
fi mal curat sufletul unul om dela
ţară. Alegcrea din Şomcula-Mare: Tabăra lui Dr. A. Vajda-Voevod.