Page 27 - 1906-11-12
P. 27

Nrul 11-12, 1906.             LUCEAFĂRUL                       243
       au  şi  izbutit  să  li  se  primiască  programul  activist.  încă   menul  de  maturitate,  s’a  înscris  la  facultatea  de  drept
       la alegerile din 1905 a fost candidatul aceluiaş cerc, dar   a  universităţii  din  Budapesta.  In  1898  a  fost  promovat
       a  rămas  în  minoritate  cu  35  voturi  faţă  de  candidatul   doctor  în  ştiinţele  iuridice.  Ca  student  universitar  a  fost
       partidului  liberal.  La  alegerile  din  acest  an  a  primit  şi   întotdeauna  în  şirul  conducătorilor.  In  1899  a  fost  ales
       51  de  voturi  ungureşti.  D-sa  încă  pe  cind  era  student   membru în congregaţiunea comitatului Huniadoara, Iuînd
       în  Viena  a  avut  un  rol  de  conducător.  A  colaborat  la   parte activă la luptele naţionale ale Românilor din acest
       ziarele  „Tribuna“,  „Dreptatea",  şi  a  dat  multe  articole   comitat.  La  1900,  făcînd  censura  de  advocat  în  Murăş-
       informative asupra chestiunii naţionalităţilor din Ungaria   Oşorheiu, şi-a deschis cancelaria în Deva. in 1901, fiind
       în ziarele vieneze.               ales  director  al  institutului  de  credit  şi  economii  Ar­
                     * * *                deleana,  s’a  mutat  la  Orăştie.  In  iarna  anului  1901,  cu
        Dr. Aurel Vlad, ales în cercul Orăştieî, comitatul Hti-   mal mulţi tovarăşi de idei, a întemeiat foaia „Libertatea",
       niadoara. S’a născut la 25 Ianuarie 1875 in Orâştie, din   care  dela  început  a  pledat  pentru  intrarea  Românilor  in
       părinţii  Al.  CI.  Vlad,  senator  la  magistrat,  şi  Aurelia   parlament.  In  6  Iunie  1903  a  fost  ales  deputat  cu  pro­
       Bariţiii, fiica lui George Bariţiii. Şcoalele primare şi se­  gram naţional român în cercul Dobra. în sesiunea trecută
       cundare le-a terminat în Orăştie. Trecînd în 1893 exa­  a reprezintat în cameră tot cercul Orăştieî.



                                   PEnTRU pînE.

         Femeia  albă,  cu  ochii  negri,  mama  dulce  a   In  casa  lui,  pierdută  într’o  înfundătură  din
       celor  trei  copii  goi,  privi  în  ochii  gînditori  ai   marginea  oraşului,  e  atîta  linişte,  iar  copiii  mă­
       soţului.                          runţi  şi  goi  par’că  şi  ei  gindesc;  şi  ce  trist  e
         „De  ce  eşti  abătut,  Radule  ?  Ţi-e  rău  ?   să  vezi  un  copil  gînditor.  Unul  doarme  ghemuit
       Ai ceva?“                         pe patul de scîndurî.
         Ca surprins, Radu zîmbi trist.    E  seară;  afară  e  frig,  dar  zăpada  fluşturată
         „la,  grija  voastră  mă  pune  pe  gînduri  cîte-   de  vînt  a  ajuns  pînă  mai  aproape  de  geam,  şi
       odată.“                           de dimineaţă pic de foc n’a fost în casă.
         Sînt  ani  de  zile  decînd  tot  cu  greul  o  duce   Radu se urni de pe scaun.
       şi  foamea  întotdeauna  a  fost  atotstăpînitoare   „Un’ te duci, Radule?
       în  căsuţa  lui  săracă.  La  început,  s’a  pus  pe   —  Mă  d u c . . .   să  mă  ’ntîlnesc  cu  nişte  tova­
       băut,  ca  să-şi  mai  uite,  dar  cînd  se  desmetecia,   răşi  ;  e  vorba  să  luăm  nişte  lucru  dela  un
       vedea că tot dela gura copiilor săi luase.  boier."
                                                       Eşi  pe  uşă,  în  vreme  ce  ne­
                                                     vasta  îi  da  grijă  să  nu  stea
                                                     mult.  Dupăce  eşi,  oftă  odată
                                                     din  greu,  caşi  cînd  ceva  greii
                                                     şi  neînţeles  îî  apăsa  pe  inimă  :
                                                     se  îndoi  pe  loc  ;  apoi  porni  atît
                                                     de  greii,  caşi  cînd  şi-ar  fi
                                                     lăsat  sufletul  acolo.  In  dreptul
                                                     geamului  se  mai  opri  odată  şi
                                                     privi  la  lumina  lămpii  chipul
                                                     slab şi gînditor al soţiei.
                                                      A  stat  aşa  o  bucată  de
                                                     vreme;  nu  putea  pleca  dela
                                                     fereastră  :  da,  asta  era  nevasta
                                                     lui,  Elena  lui,  şi  era  aşa  de
                                                     îngîndurată   Elena,   sărmana!
                                                      Ce făcu, ce drese, că iar
           Alegerea din Şomcuta-Mare: Pop Costan a Iul Nicaiac (împuşcat de jandarmi). intră înăuntru. — Adecă Oare
   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32