Page 29 - 1906-11-12

Nr. 11 — 12, 1906. LUceafârUl

Pieptul lui Radu s’a uşurat acum de o
greutate, care îl zdrobise sufletul. Paşii împiede­
caţi aî lui străbăteau acum în mers nebunesc
străzile nămeţite. Ghidul lui era acolo la căsuţa
lui rece — dar a lui — la ai lui.
Ţipetul lung al flueruluî părea aşa de prie­
tenesc acum. lată şi casa l u i ; tot lumină.
Cu sufletul plin de nerăbdare şi cu ochii
plini de lacrămî se repezi pe poartă : lumina era
singură. Deschise uşa binişoi : alături de copil,
ţinînd o mină peste învălişul lor, Elena dormia
dusă.
Radu rămase puţin în faţa patului. Pieptul
lui se zbuciuma în nelinişte. Lacrămile îl podi­
diră ; apoi, fără voie, împins de o putere mare,
se plecă şi-şi sărută nevasta, cu toată fericirea
şi cu toată durerea sufletului său.
„Da ce e, Radule?“ — strigă Elena, speriată
din somn.
Radu o îmbrăţişă nebun, izbucnind în plîns.
„Ce ai, Radule ? !
— Am găsit de lucru, E l e n o ! . . . pe mai
multe zile ... şi ne plăteşte aşa de bine
Eleno !... dragă Eleno ! . . . “ Romulus Cioflec.

Dr. A. Vajda-Voivod.
într’o stradă mare, întunecoasă, şi doar peste
vre-o cîteva case ...
„Să nu stai mult, Radule!“ — şi iar văzu
chipul Ia lumina lampei.
Se opri şi se îndoi pe ioc.
In colţ, la brutărie, era incă lumină. Focul
ardea mare, iar brutarul se lupta cu căldura,
vîrînd lemne şi aşezîndu-le
Cîteva pîni mai rămăseseră afară. In trea­
căt, Barbu prinse două dînd una lui Radu.
„Cum măi, cu pînea sub haină aveţi de gînd
să mergeţi ?“ — întrebă al treilea tovarăş.
Radu căută întrebător în ochii lui Barbu.
„Hai măi! — zise apoi nehotărît celuialalt.
Pune şi tu mina pe o pine ş i . . . om merge
altădată."
Radu nu putea acum să sufere ochii tovară­
şului, cari priviau surprinşi şi plini de mînie.
„Lasă, că mergem mine!" — zise şi Barbu,
şi de voie de nevoie s’a înduplecat.
A trecut şi el pe la brutărie ... şi s’au despărţit. Dr. Aurel Vlad.