Page 33 - 1906-11-12

Nrul 11-12, 1906. LUCEAFĂRUL 249
turgu! 1. Literatura noastră n’are piuă acum încă nimic Maiorescu) 1895 retip. . J ,,Conv. Iit.“; 7. „Ziua învierii“
referitor la evoluţia dramei moderne. Să sperăm că se (Dacă noi, morţii înviem). (Chendi—Sandu) Orăştie,
va încerca cineva de aici înainte a ne lămuri asupra 1900 ; 8. „Rosmersholm (Popescul „Conv. Iit.“; 9. Ion
acestor importante evoluţii literare. Gavriil Borkman (Val. Hulubei) Peatra-neamţ, 1905;
Ce ne priveşte pe noi, Românii, legăturile noastre 10. Un volum de poezii trad. de poeţii losif—Angliei.
cu Ibsen şi curentul ibsenian sînt nule. Literatura Aşi vrea să inzist încă asupra unul lucru. Ca elev
noastră dramatică, care e avizată încă la piese de ca­ la liceu! din Braşov, Dl prof. de limba română Dr.
libru foarte dubiu, chiar pe scena teatrului nostru zis Blaga a avut fericita ideie să ne citiască în clasă (VII
naţional, nu şi-a găsit încă expresia adevărată naţio­ liceală) la „teoria dramei" „Stîlpiî societăţii" şi „Strigoii".
nală, dar să mal fie influenţată de curentul ibsenian. Ţiu minte ce impresie zguduitoare au făcut asupra au­
Şi la dreptul vorbind nici nu avem publicul pentru aşa ditorului aceste puternice drame. Sînt sigur că procedeul
ceva. Pentruca să înţelegi pe Ibsen trebue să al o doză dlul Blaga ar avea roade binefăcătoare aplicat fiind şi
bună de cunoştinţe preliminare în arta teatrului, cuno­ la alte licee.
ştinţe sociologice şi încă multe altele. Noi încă la — Şi încă un amănunt caracteristic pentru noi şi gradul
„Peneş Curcanul"! nostru de cultură.
Influenţă palidă se observă în dramele dlul Hara-
lamb G. Lecca şi Leonescu. Caragiale mi se pare in­ Aristizza Romanescu ţinea să Introducă pe Ibsen pe
fluenţat mal mult de Tolstoî şi Zola. Mă gîndesc la scena teatrului român. In memoriile el găsesc pe pag.
„Năpasta". 332 următoarele rîndurl, (e vorba de piesa Rosmersholm,
Pentruca informaţiile mele să fie complete, amintesc una dintre cele mal bune ale lui Ibsen) ,,R. a fost aşteptat
ce s’a publicat în româneşte din scrierile Iul Ibsen: 1. mult şi a plăcut puţin. Spectatorii s'au împrăştiat „în
„Liga tinerimeî“ (Biblioteca de popularizare, trad. I. trei: cel ce suportau, cei ce dormitau şi cel ce plecau...
Hussar) C rai ova ; 2. „Un duşman al poporului" (Gross- anoiate de sfîrşitul piesil. Ba încă un ministru, cu repu­
mann); 3. „Strigoii“ (Antemirean), amîndouă „Bibi. taţie de cunoscător, a şi strigat: — „Ce, Dzeii, frate 1
Şaraga", laşi 1897 ; 4. „Stîlpiî socictăfii“ şi 5. „Nora" Ştiam că Romanescu are gust.“
(B. Marian) Craiova. (Samitca) (Nora publicată de Tocmai ca cu cîteva zeci de ani în străinătate! Va
acelaş şi în revista „Vatra"); 6. „Copilul Eyolf“ (T. mal curge însă apă pe Dîmboviţa pînă va fi altfel...
Viena. Horia Petra-Petrescu.
C A R M E N .

Mireasa mea albă cu chipul bălaiu, Lumina şi cîntul nuntesc peste fire
Ascultă a nopţii povaţă, In zvon de evlavie sfînfă,
Minuni spune glia’n poveştile ei Cu brîne de aur e bolta încinsă
Şi tainele oieţiT ne’nvaţă. Şi iarba livezilor cîntă.
Nu simţi tu fiorul ce’n tremur prelung Azi lunca-î o mîndră biserică largă,
Tresare ’n adîncuri de ape, Iar’ plopii străjer! la irugă,
Răsufletul verii cum vine şi ’n drum Par preoţi cărunţi în odăjdii de praznic
Purcede vieţi să desgroape? Cu braţe 'nălţate spre rugă ...
E dragostea mare — ascunsa pornire Mireasa mea albă cu chipul bălaiu,
Ce sinul pămîntuluî poartă; In faţa lor blîndă şi dragă,
E ceasul cînd glia în truda ei mută Smerită să-şi plece genunchii trudiţi
Invie-şi ţărîna sa moartă ; Şi dragostea noasiră pribeagă;
E clipa cînd vechiul prisos de viaţă Si ceriul şi glia ne-ascultă pe noi,
In straturi de flori se adună. Şi marginea zării albastre
Cînd bobul sfielnic de spice resare Aprinde o sfioasă făclie de veghe
Zimbind în poleiul de lună. Şi ’n drumul nădejdilor noastre.
Noi sîntem copiii pămîntuluî bun,
Prumeţi ai poruncilor firii,
Şi ’n sufletul nostru-i acelaş îndemn
Ce 'nvie pe cîmp trandafirii.
Stăpînă e firea ce bolta aprinde
Şi seamănă flori în dumbravă,
Iar dragostea noastră-î t>n picur senin
Pin vecinicu-i cîntec de slavă!
■ („V. R." nr. 4.) Octavlan Goga.